2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoheri v [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: hoher] (Reg) A ucide pe cineva în chinuri.

HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.

HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.

hoher sm [At: ȘINCAI, HR. III, 89/31 / V: (reg) ~riu / Pl: ~i / E: mg hόhér] 1 (Trs) Hingher. 2 (Trs, Mol) Călău. 3 (Reg) Om înalt.

HOHÉR, hoheri, s. m. (Învechit și popular) Hingher. Decît să fii călușer, Mai bine să fii hoher, Că hoheru-omoară cîni. BIBICESCU, P. P. 379.

HOHER s.m. (Ban., Trans. SV) Călău. Carnifex. Hoher. Hohér. LEX. MARS., 192. Ciocanele hohearilor ca din piiatră adevărată . . . au scăpărat. PP, 137v. Variante: hohear (PP, 137^{v]). Etimologie: magh. hóhér. Cf. c ă l ă u, g e l a t, g î d e.

hoher m. Tr. 1. calău: las’să vie..., hoherii calea i-o ție POP.; 2. Mold. hengher: hoher de câini. [Ung. HÓHÉR].

hohér m. (ung. hóhér, hóhár, d. mgerm. hâhaere, hâher = ngerm. henker, hingher). Trans. Calăŭ. Mold. Hingher.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOHÉR s. v. călău, gâde, hingher.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hóher (hohéri), s. m.1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold.Der. hoheri, vb. (a chinui).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hohér, hoheri, s.m. – (reg.) 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria, 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < germ. haher, henker „hingher” (Scriban); cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu, 2005).

hohér, -i, s.m. – 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău”; Cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu 2005).

Intrare: hoheri
hoheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hoher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoher
  • hoherul
  • hoheru‑
plural
  • hoheri
  • hoherii
genitiv-dativ singular
  • hoher
  • hoherului
plural
  • hoheri
  • hoherilor
vocativ singular
  • hoherule
  • hohere
plural
  • hoherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hoher regional

etimologie: