18 definiții pentru hogeag ogeac

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak.

Am corectat accentul variantei (în DEX apare ogéac); var. și hogeác (vezi DEX'09). - gall

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeác (TEODORESCU, P. P. 642), ogeág (ALECSANDRI, T. 103) s. n.

hogeág s. n., pl. hogeáguri

HOGEÁG s. v. campadură, cămin, coș, horn.

HOGEÁG ~uri n. pop. Canal de evacuare a fumului din sobă, scos la o anumită înălțime deasupra acoperișului unei case; coș. /<turc. oțak

HOGEÁC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeág, ogeác s. n.] – Din tc. ocak.

În original, var. ogeác greșit acc.: ogéac - LauraGellner

OGEÁC, ogeacuri, s. n. V. hogeag.

ogeác (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece)

ogeác (ogeácuri), s. n.1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. – 2. Corp, corporație, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak.

ogeác, ogeácuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș.

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l´a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s´aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].

hogeác și hogeág, V. ogeac.

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hogeág s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ogeac, ogeacuri s. n. 1. garsonieră; apartament de bloc. 2. cameră subînchiriată cu ora pentru întreținerea de relații sexuale.

Intrare: hogeag
hogeag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hogeag hogeagul
plural hogeaguri hogeagurile
genitiv-dativ singular hogeag hogeagului
plural hogeaguri hogeagurilor
vocativ singular
plural
ogeac
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ogeac ogeacul
plural ogeacuri ogeacurile
genitiv-dativ singular ogeac ogeacului
plural ogeacuri ogeacurilor
vocativ singular
plural
ogeac
substantiv neutru (N17) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ogeac ogeacul
plural ogece ogecele
genitiv-dativ singular ogeac ogeacului
plural ogece ogecelor
vocativ singular
plural