2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hodorogire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hodorogi] 1 Zgomot produs în mers de către un vehicul uzat, vechi Si: hodorogit1 (1). 2 Gălăgie făcută de cineva care cotrobăie undeva Si: hodorogit1 (2). 3 Uzare a lucrurilor Si: hodorogit1 (3). 4 Defectare a mecanismelor Si: hodorogit1 (4). 5 Stricare a unor vehicule Si: hodorogit1 (5). 6 Ramolire a unor persoane Si: hodorogit1 (6). 7 Vorbărie multă, tare și fără rost Si: hodorogit1 (7).

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. (Fam.) 1. Intranz. (Despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1.

hodorogi [At: ODOBESCU, S. III, 256/2 / V: ~si, o~ / Pzi: ~ogesc / E: hodorog] 1 vi (D. vehicule, mai ales uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers Si: a hurui (1). 2 vi A face zgomot cotrobăind undeva. 3 vr (D. lucruri) A se uza. 4 vr (D. mecanisme) A se defecta. 5 vr (D. vehicule) A nu mai merge (bine). 6 vr (D. persoane) A se ramoli. 7 vi (Fig) A vorbi mult, tare și fără rost.

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) în mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare și fără rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe. – Din hodorog1.

HODOROGÍ, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mai ales despre mori și despre vehicule în mers) A face zgomot mare; a hurui, a durui. Și căruța deșartă a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381. Treceau căruțe grele, încărcate, hodorogind prin îmbulzeala trăsurilor care dispăreau în goana cailor. DUNĂREANU, N. 17. [Tigrul] simțea și auzea polobocul rostogolindu-se și hodorogind în urma lui. ODOBESCU, S. III 256. Moara tot hodorogea Și pin apă tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103. ♦ A face zgomot cotrobăind undeva. S-aștepți puțin, că mă îmbrac – strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-și ținea hainele. SLAVICI, O. I 354. Gata, răspunse ea din pod, hodorogind prin niște străchini și ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult și tare; a trăncăni. Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. Eu pierd și voi hodorogiți! DUNĂREANU, CH. 46. Din gură hodorogește, Chiar ca o moară de vînt. ALECSANDRI, T. I 384. ◊ Tranz. (Neobișnuit) A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265. 3. Refl. (Despre lucruri) A se strica, a se dărăpăna, a se hîrbui. Bătută însă mereu de vînturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226. ◊ Fig. (Despre persoane) M-am hodorogit, și trebuie să stau la reparat, măcar o săptămînă. CARAGIALE, O. VII 117.

A SE HODOROGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesivă. 2) fig. fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se șubrezi; a se ramoli. /Din hodorog

A HODOROGÍ ~ésc intranz. 1) A face să se hodorogească. 2) (despre vehicule în mișcare sau obiecte în rostogolire) A produce un zgomot puternic și supărător. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote căutând insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult și fără rost. /Din hodorog

hodorogì v. 1. a face vuiet ca de ceva stricat sau spart: moara tot hodorogia POP.; 2. a cădea în ruine, a se dărăpăna; 3. fig. a spune vrute și nevrute: când vorbește, hodorogește CR.

hodorogésc v. intr. (rut. hódorom hoditi, a se clătina, a merge șovăind. V. hod). A face hodoronc, a nu funcționa bine: mașina asta hodorogește. Fig. Toc, trăncănesc, îndrug la vorbe: nu maĭ hodorogi la urechea mea! Fac tărăboĭ răscolind lucrurile: cine hodorogește pin pod? V. tr. Stric, hîrbuĭesc, deteriorizez: mĭ-aĭ hodorogit căruța. V. refl. Mă uzez, mă stric, (fig.) îmbătrînesc, perd memoria: căruța, (fig.) baba s’a hodorogit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hodorogí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 să hodorogeáscă

hodorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hodorogésc; imperf. 3 sg. hodorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hodorogeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HODOROGÍ vb. v. degrada, deteriora, flecări, îndruga, învechi, pălăvrăgi, ramoli, răguși, sporovăi, strica, trăncăni, uza.

HODOROGÍ vb. 1. v. hurui. 2. v. zgâlțâi.

HODOROGI vb. 1. a durăi, a durui, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruța ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)

hodorogi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. FLECĂRI. ÎNDRUGA. ÎNVECHI. PĂLĂVRĂGI. RAMOLI. RĂGUȘI. SPOROVĂI. STRICA. TRĂNCĂNI. UZA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hodorogí, vb. tranz. – 1. A face zgomot în mers; a hurui, a zdrăngăni: „Cine umblă pân pod și nu hodorogește” (Fumul). 2. A vorbi mult și fără rost: „Cine hodorogește / Puțin lucru isprăvește” (Calendar, 1980: 21). – Din hodorog (onomatopee) (DEX, MDA).

hodorogí, vb. tranz. – 1. A face zgomot în mers; a hurui, a zdrăngăni: „Cine umblă pân pod și nu hodorogește” (Fumul). 2. A vorbi mult și fără rost: „Cine hodorogește / Puțin lucru isprăvește” (Calendar 1980: 21). – Din hodorog (onomatopee).

Intrare: hodorogire
hodorogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorogire
  • hodorogirea
plural
  • hodorogiri
  • hodorogirile
genitiv-dativ singular
  • hodorogiri
  • hodorogirii
plural
  • hodorogiri
  • hodorogirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hodorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hodorogi
  • hodorogire
  • hodorogit
  • hodorogitu‑
  • hodorogind
  • hodorogindu‑
singular plural
  • hodorogește
  • hodorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hodorogesc
(să)
  • hodorogesc
  • hodorogeam
  • hodorogii
  • hodorogisem
a II-a (tu)
  • hodorogești
(să)
  • hodorogești
  • hodorogeai
  • hodorogiși
  • hodorogiseși
a III-a (el, ea)
  • hodorogește
(să)
  • hodorogească
  • hodorogea
  • hodorogi
  • hodorogise
plural I (noi)
  • hodorogim
(să)
  • hodorogim
  • hodorogeam
  • hodorogirăm
  • hodorogiserăm
  • hodorogisem
a II-a (voi)
  • hodorogiți
(să)
  • hodorogiți
  • hodorogeați
  • hodorogirăți
  • hodorogiserăți
  • hodorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • hodorogesc
(să)
  • hodorogească
  • hodorogeau
  • hodorogi
  • hodorogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hodorogi familiar

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: durui hurui attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și căruța deșartă a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381.
      surse: DLRLC
    • Treceau căruțe grele, încărcate, hodorogind prin îmbulzeala trăsurilor care dispăreau în goana cailor. DUNĂREANU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • [Tigrul] simțea și auzea polobocul rostogolindu-se și hodorogind în urma lui. ODOBESCU, S. III 256.
      surse: DLRLC
    • Moara tot hodorogea Și pin apă tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face zgomot cotrobăind undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-aștepți puțin, că mă îmbrac – strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-și ținea hainele. SLAVICI, O. I 354.
        surse: DLRLC
      • Gata, răspunse ea din pod, hodorogind prin niște străchini și ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A vorbi mult, tare și fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trăncăni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. Eu pierd și voi hodorogiți! DUNĂREANU, CH. 46.
      surse: DLRLC
    • Din gură hodorogește, Chiar ca o moară de vînt. ALECSANDRI, T. I 384.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv neobișnuit A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătută însă mereu de vînturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre oameni) A se șubrezi, a se ramoli de boală sau de bătrânețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • M-am hodorogit, și trebuie să stau la reparat, măcar o săptămînă. CARAGIALE, O. VII 117.
        surse: DLRLC

etimologie: