6 definiții pentru hochim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.

HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.

hochim sn [At: URECHE, ap. LET. I, 66/12 / V: (înv) ~ium / Pl: ~uri / E: tc hüküm] (Trî) Ordin scris din partea sultanului.

hochím n., pl. urĭ (turc. hüküm, d. ar. hükm, pl. hükümat, ordin). Ur. Ordin, poruncă. – Și hochimát (n., pl. urĭ), autorizare oficială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hochím (înv.) s. n., pl. hochímuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hochím (hochímuri), s. n. – Ordin scris al sultanului. Tc. hüküm (Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv.

Intrare: hochim
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hochim
  • hochimul
  • hochimu‑
plural
  • hochimuri
  • hochimurile
genitiv-dativ singular
  • hochim
  • hochimului
plural
  • hochimuri
  • hochimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hochim

  • 1. învechit Ordin scris din partea sultanului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: