3 definiții pentru hoarță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoarță sf [At: CHEST. II, 50/200 / Pl: ~țe / E: cf hoancă1, hoandră, hoantă, hoarcă, hoașcă] (Reg) 1-2 Lucru (vechi sau) stricat Si: horțoș (1-2). 3 (Dep) Violină.

hoarță (horțog) f. Mold. car vechiu stricat. [Origină necunoscută].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hoárță, hoárțe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horțog. 2. violină; rablă.

Intrare: hoarță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoarță
  • hoarța
plural
  • hoarțe
  • hoarțele
genitiv-dativ singular
  • hoarțe
  • hoarței
plural
  • hoarțe
  • hoarțelor
vocativ singular
plural