2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoțire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hoți] (Rar) 1-3 Trăire a vieții de hoț (1-3) Si: hoțit1 (1-3). 4-8 Intrare în tagma hoților (1-5) Si: hoțit1 (4-8). 9-13 Practicare a ocupației de hoț (1-5) Si: hoțit1 (9-13). 14 Fraudare. 15 (Pex) Înșelare.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

hoți [At: GORJAN, H IV, 60/24 / Pzi: esc / E: hoț] 1-3 vz (Rar) A duce o viață de hoț (1-3). 4-8 vr (Rar) A intra în tagma hoților (1-5). 9-13 A practica ocupația de hoț (1-5). 14 vt A fura. 15 vt (Pex) A înșela.

HOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. 1. A duce viață de hoț. Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. ♦ Tranz. (Rar) A fura. După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70. 2. A haiduci. Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.

A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț

hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 să hoțeáscă

hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.

hoți vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE.

Intrare: hoțire
hoțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțire
  • hoțirea
plural
  • hoțiri
  • hoțirile
genitiv-dativ singular
  • hoțiri
  • hoțirii
plural
  • hoțiri
  • hoțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hoți
  • hoțire
  • hoțit
  • hoțitu‑
  • hoțind
  • hoțindu‑
singular plural
  • hoțește
  • hoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hoțesc
(să)
  • hoțesc
  • hoțeam
  • hoții
  • hoțisem
a II-a (tu)
  • hoțești
(să)
  • hoțești
  • hoțeai
  • hoțiși
  • hoțiseși
a III-a (el, ea)
  • hoțește
(să)
  • hoțească
  • hoțea
  • hoți
  • hoțise
plural I (noi)
  • hoțim
(să)
  • hoțim
  • hoțeam
  • hoțirăm
  • hoțiserăm
  • hoțisem
a II-a (voi)
  • hoțiți
(să)
  • hoțiți
  • hoțeați
  • hoțirăți
  • hoțiserăți
  • hoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • hoțesc
(să)
  • hoțească
  • hoțeau
  • hoți
  • hoțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hoți

  • 1. rar A duce o viață de hoț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289.
      surse: DLRLC
    • Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hoț
    surse: DEX '09 DEX '98