6 definiții pentru hladnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hladnic sn [At: (a. 1668) URICARIUL, XXV, 275-276 / Pl: nct / E: nct] (Înv, csnp) Răchitiș sau loc umbros lângă un râu.

vladnic1 [At: (a. 1668) URICARIUL XXV, 275 / V: (înv) hlabn~, hl~, hlavn~, ~abn~, ~amnec, ~amn~, ~an~, ~atn~, ~avn~, (reg) hlamn~ / Pl: ~ice / E: ns cf vsl владнъ] 1 sn (Mol; înv) Teren umed (acoperit cu iarbă), de obicei pe malul unei ape curgătoare. 2 sn (Reg; îf hlamnic) Mocirlă. 3 a Care conține multă apă. 4 sn (Mol) Baltă (1). 5 sn (Mol) Lac (mare).

vladnic2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf vsl владни] (Înv) 1 Mare1. 2 Rezistent.

vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hládnic, hladníce, s.n. (reg., înv.) teren, bucată de pământ lângă un râu, cu multă răchită și arbuști; răchitiș.

Intrare: hladnic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hladnic
  • hladnicul
  • hladnicu‑
plural
  • hladnice
  • hladnicele
genitiv-dativ singular
  • hladnic
  • hladnicului
plural
  • hladnice
  • hladnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)