Definiția cu ID-ul 950814:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hitetău, -auă, (hichetău), adj. – (reg.) Înșelător, ademenitor, amețitor: „Horilcuța-i hichetauă” (Papahagi, 1925: 194). – Probabil din magh. hitetlen „necredincios”.