HIT, hituri, s. n. Șlagăr care, în urma unei promovări susținute, obține un succes comercial deosebit și apare în topuri. – Din engl. hit.

hit² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg hit] Șlagăr.

HIT, hituri, s. n. (Englezism) Șlagăr. – Din engl. hit.

HIT s. n. clasament, top al șlagărelor. (< engl. hit)

hit s. n. (muz.; anglicism) Șlagăr, cântec pe primele locuri într-un top ◊ „Dacă n-ar fi fost decât acest hit mondial și «parada» noastră ar fi justificată.” Săpt. 28 VI 74 p. 7. ◊ „Albumele următoare mențin cota, fără însă a o forța, iar hit-urile curg liniștite.” Săpt. 29 IV 77 p. 7. ◊ „[...] remarcăm pe Mihai Constantinescu cu hitul său, plin de subînțelesuri politice, «Să iubim și câinii vagabonzi», și Anastasia Lazariuc cu subtilul «Ciau, amore ciau», evident un apropo fin la problema privatizării și a titlurilor de proprietate.” Cotid. 7 VI 93 p. 5; v. și Săpt. 20 II 75 p. 8, Cont. 16 III 79 p. 8, Ev.z. 22 VIII 96 p. 3; v. și Macarena (din engl. hit; DEX-S)

HIT ~uri n. Melodie (de muzică ușoară) care se bucură de succes la momentul dat; șlagăr. /<engl. hit

hit s. n., pl. hituri

*hit s. n., pl. hituri

hit s. n., pl. hituri

HIT s. v. șlagăr.

hit, hituri s. n. (pub., adol.) șlagăr, cântec de succes