6 definiții pentru histochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie.

histochimie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr histochimie] Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismelor.

HISTOCHIMÍE s.f. Studiul chimic al substanțelor care intră în compoziția celulei și a țesuturilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. histochimie].

HISTOCHÍMIE s. f. studiul compoziției chimice și al metabolismelor celulelor și țesuturilor organismului. (< fr. histochimie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

histochimíe s. f., art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei

histochimíe s. f. → chimie

Intrare: histochimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • histochimie
  • histochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • histochimii
  • histochimiei
plural
vocativ singular
plural

histochimie

  • 1. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: