9 definiții pentru hirudineu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral,[1] cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée. corectată

  1. În original: dorso-ventral (nejustificat, întrucât cuvântul dorsoventral există, legat, în DEX ’09). — cata

hirudineu sn [At: DEX / Pl: ~ee / E: fr hirudinées] (Zlg) 1 (Lpl) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea). 2 (Șls) Animal din clasa hirudinee (1).

HIRUDINÉU, hirudinei, s. m. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. hirudinées.

HIRUDINÉU ~e n. 1) la pl. Clasă de viermi cu corpul segmentat și turtit, care trăiesc în apă dulce și sug sânge. 2) Vierme din această clasă. /<fr. hirudinées

HIRUDINÉE s.n.pl. Clasă de anelide având ca tip lipitoarea; (la sg. hirudineu) animal din această clasă; lipitoare. [Pron. -ne-e, sg. invar. / < fr. hirudinées, cf. lat. hirudo – lipitoare].

HIRUDINÉE s. n. pl. clasă de anelide hematofage, cu corpul segmentat: lipitoarea. (< fr. hirudinées)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée

hirudinéu s. n., pl. hirudinée

hirudinéu s. m., pl. hirudinei

Intrare: hirudineu
hirudineu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirudineu
  • hirudineul
  • hirudineu‑
plural
  • hirudinee
  • hirudineele
genitiv-dativ singular
  • hirudineu
  • hirudineului
plural
  • hirudinee
  • hirudineelor
vocativ singular
plural
hirudineu2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirudineu
  • hirudineul
  • hirudineu‑
plural
  • hirudinei
  • hirudineii
genitiv-dativ singular
  • hirudineu
  • hirudineului
plural
  • hirudinei
  • hirudineilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hirudineu

  • 1. (la) plural Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: