O definiție pentru hirotezie
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
hirotezie, hirotezii s. f. Ierurgie în care, prin rugăciunea și punerea mâinilor arhiereului, se acordă celor botezați o slujbă bisericească inferioară (citeț sau ipodiacon) sau un rang onorific în ierarhia bisericească administrativă (sachelar, iconom și iconom stavrofor – pentru preoți, și singhel, protosinghel și arhimandrit – pentru monahi). – Din gr. hirothesia.
Intrare: hirotezie
hirotezie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |