2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hire sf vz hir2

hir1 i [At: H VII, 483 / E: fo] Onomatopee care imită sunetul produs de bibilică.

hir2 sn [At: MARIAN, O. II, 55 / V: ~e sf, ~riu Pl: ~uri / E: mg hir] 1 (Mgm; Trs) Veste. 2 (Reg; îf hire) Amintire.

fíre f. (inf. lung. d. sînt, a fi). Natură, caracter, fel: om bun la fire (saŭ din fire). Ființă (Vechĭ): toată firea (adică toate ființele). Menstruațiune (Mold.). Om tare de fire, tare de caracter. Om maĭ de fire (Vechĭ), nobil. A-țĭ veni în fire, a-țĭ relua curaju, spiritu, puterea. A te trece cu firea, a lua un lucru prea în serios, a merge prea departe cu munca, cu obrăznicia ș. a. A ĭeși din fire, a-țĭ perde cumpătu, a te înfuria, a înebuni. A-țĭ ține firea, a nu te emoționa, a rămînea rece. A-țĭ perde firea saŭ a te perde cu firea, a-țĭ perde cumpătu, sărita, capu. A te frămînta cu firea, a-țĭ frămînta capu, mintea. Maĭ pe sus de fire, supranatural. Peste fire, excesiv, extrem. – Est. Pop. hire.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIR s. v. informație, știre, veste.

hir s. v. INFORMAȚIE. ȘTIRE. VESTE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hir s. n. – Știre, veste, noutate. – Var. hiriu. Mag. hir (DAR). În Trans.Der. hireș, adj. (faimos, celebru), din mag. hires.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hir1, hire, s.n. – Fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare” (Calendar, 1980: 86). – Cf. fir (< lat. filum).

hir2, hiri, s.n. – (reg.) Veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” (Țiplea, 1906: 189). – Din magh. hir „veste” (DA, cf. DER; MDA).

hir2, -i, s.n. – Veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” (Țiplea 1906: 189). – Din magh. hir „veste”.

hir1, -e, s.n. – Fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare” (Calendar 1980: 86). – Cf. fir (< lat. filum).

Intrare: hire
hire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hir
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hir
  • hirul
  • hiru‑
plural
  • hire
  • hirele
genitiv-dativ singular
  • hir
  • hirului
plural
  • hire
  • hirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)