8 definiții pentru hipurit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPURIT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.
hipurit sm [At: DEX / Pl: ~iți / E: fr hippuritej 1 (Lpl) Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacicul superior. 2 (Șls) Animal din acest ordin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIPURIT s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacicul superior; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIPURIT s. m. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă și cu căpăcel. (< fr. hyppurite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hipurit s. m., pl. hipuriți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!hipurit s. m., pl. hipuriți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hipurit s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HIPURÍT (< fr. {i}) s. m. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele modificate aberant: cea dreaptă este inferioară, conică alungită, fixată, iar cea stângă este superioară, în formă de capac și poroasă (Hippurites). A trăit în Cretacic, intrând în compoziția calcarelor alături de recife.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hipurit, hipurițisubstantiv masculin
- 1. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- hippurite DEX '09 DEX '98 MDN '00