6 definiții pentru hipsograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hipsograf sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: fr hypsographe] Hipsometru înregistrator.

HIPSOGRÁF s.n. Hipsometru înregistrator. [< fr. hypsographe].

HIPSOGRÁF s. n. hipsometru înregistrator. (< fr. hypso-graphe)

HIPSOGRÁF ~e n. Hipsometru înregistrator. /<fr. hypsographe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipsográf s. n., pl. hipsográfe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPSO- (IPSO-) „înălțime, altitudine”. ◊ gr. hypsos „loc înalt, înălțime” > fr. hypso-, germ. id., engl. id. > rom. hipso- și ipso-.~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă hipsocefalie; sin. hipsicefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. hipsicefalie; ~crom (ipsocrom) (v. -crom), adj., care prezintă hipsocromie; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în moleculele corpului colorat; ~filă (v. -filă2), s. f., frunză metamorfozată din regiunea terminală a florii sau a inflorescenței, fiind adaptată la funcțiile de reproducere; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de locuri înalte; ~graf (v. -graf), s. n., hipsometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; ~gramă (ipsogramă) (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă variația nivelelor de tensiune, intensitate și de putere de-a lungul unui sistem de transmisie electrică; ~metrie (ipsometrie) (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. 2. Instrument ecologic utilizat în măsurarea cantității de precipitații căzute într-o regiune geografică; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosire terapeutică a climatului de altitudine.

Intrare: hipsograf
hipsograf substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipsograf
  • hipsograful
  • hipsografu‑
plural
  • hipsografe
  • hipsografele
genitiv-dativ singular
  • hipsograf
  • hipsografului
plural
  • hipsografe
  • hipsografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)