opțiuni
  • info

18 definiții pentru ipohondrie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

ipohondrie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: hipocon~, h~, ~ocon~ / Pl: ~ii / E: fr hypocondrie] 1 Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii Si: (nob) ipocondrism. 2 Idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. 3 (Înv; imp) Melancolie.

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Dezechilibru nervos manifestat prin teama exagerată de a contracta o boală sau prin ideea fixă că suferi de o boală pe care în realitate n-o ai. V. neurastenie. Am niște nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipohondrii. CARAGIALE, O. VII 55. M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 198. – Variantă: ipocondrie (NEGRUZZI, S. I 207) s. f.

IPOHONDRIE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].

IPOHONDRIE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe)

IPOHONDRIE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie[1]

  1. Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

*ipohondríe f. (d. ipohondriac, fiindcă se credea că ipohondria provine din turburarea ipohondrĭuluĭ). Afecțiune nervoasă care te face să te crezĭ bolnav fără să fiĭ și, din cauza asta, să fiĭ posomorît și supărăcĭos.

IPOCONDRIE s. f. v. ipohondrie.

hipocondrie sf vz ipohondrie

hipohondrie sf vz ipohondrie

ipocondrie sf vz ipohondrie

IPOCONDRIE s.f. v. ipohondrie.

ipocondrie f. 1. afecțiune nervoasă care turbură mintea bolnavilor, făcându-i să crează că-s atinși de diferite boale; 2. melancolie, tristeță obișnuită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ipohondrie s. f., art. ipohondria, g.-d. art. ipohondriei; pl. ipohondrii, art. ipohondriile (desp. -dri-i-)

ipohondrie s. f., art. ipohondria, g.-d. art. ipohondriei; pl. ipohondrii, art. ipohondriile

ipohondrie s. f., art. ipohondria, g.-d. art. ipohondriei; pl. ipohondrii, art. ipohondriile[1]

  1. Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IPOHONDRIE s. (MED.) (rar) ipocondrism.[1]

  1. Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IPOHONDRIE s. (MED.) (rar) ipocondrism.

Intrare: ipohondrie
ipohondrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondrie
  • ipohondria
plural
  • ipohondrii
  • ipohondriile
genitiv-dativ singular
  • ipohondrii
  • ipohondriei
plural
  • ipohondrii
  • ipohondriilor
vocativ singular —
plural —
ipocondrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondrie
  • ipocondria
plural
  • ipocondrii
  • ipocondriile
genitiv-dativ singular
  • ipocondrii
  • ipocondriei
plural
  • ipocondrii
  • ipocondriilor
vocativ singular —
plural —
hipohondrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hipocondrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipohondrie, ipohondriisubstantiv feminin

  • 1. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ipocondrism
    • format_quote Am niște nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipohondrii. CARAGIALE, O. VII 55. DLRLC
    • format_quote M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 198. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.