hipno- [At: D. MED. / V: hipn- / E: fr hypn-] Element prim de compunere cu sensul: 1 Referitor la somn. 2 Specific somnului. 3 Al somnului. 4-5 (De) somn.

HIPNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) somn”, „de somn”. [Var. hipn-. / < fr. hypno-, cf. gr. hypnos].

HIPN(O)- elem. „somn”. (< fr. hypn/o/-, cf. gr. hypnos)

hipn- vz hipno-

ipno- vz hipno-

HIPN- v. hipno-.

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.

HIPN-, v. HIPNO-. □ ~agog (v. -agog), s. n., medicament cu ajutorul căruia se realizează starea de somn fiziologic; ~algie (v. -algie), s. f., durere care se manifestă numai în timpul somnului; ~estezie (v. -estezie), s. f., tendință anormală către somn; ~urie (v. -urie), s. f., micțiune care întrerupe somnul.