2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hipercritic, ~ă a, sf [At: DA ms / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ici / E: hypercritique] (Rar, irn) 1-2 (Care are caracter de) critică exagerată, excesivă.

HIPERCRÍTIC, -Ă adj. (Ironic) Exagerat de..., foarte critic; sever. [Cf. fr. hypercritique, it. ipercritico, germ. hyperkritisch].

HIPERCRÍTIC, -Ă I. adj. exagerat de, foarte critic. II. s. m. critic sever; cusurgiu. (< fr. hypercritique, germ. hyperkritisch)

*ipercritic, -ă m. (iper- și critic). Critic exagerat și sever. S. f. Critică exagerată și severă.

Intrare: hipercritică
hipercritică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipercritică
  • hipercritica
plural
  • hipercritici
  • hipercriticile
genitiv-dativ singular
  • hipercritici
  • hipercriticii
plural
  • hipercritici
  • hipercriticilor
vocativ singular
plural
Intrare: hipercritic
hipercritic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipercritic
  • hipercriticul
  • hipercriticu‑
  • hipercritică
  • hipercritica
plural
  • hipercritici
  • hipercriticii
  • hipercritice
  • hipercriticele
genitiv-dativ singular
  • hipercritic
  • hipercriticului
  • hipercritice
  • hipercriticei
plural
  • hipercritici
  • hipercriticilor
  • hipercritice
  • hipercriticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)