O definiție pentru himerism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

himerísm s. n.

Intrare: himerism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himerism
  • himerismul
  • himerismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • himerism
  • himerismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)