hilozoism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hylozoïsme] Teorie conform căreia întreaga materie ar fî vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi.

HILOZOISM s.n. (Fil.) Teorie care atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gîndi. [Pron. -zo-ism. / < fr. hylozoïsme, cf. gr. hyle – materie, zoe – viață].

HILOZOISM s. n. teorie filozofică potrivit căreia toate lucrurile din natură au viață, capacitatea de a simți și de a gândi. (< fr. hylozoïsme)

hilozoism s. n.

hilozoism s. n.

hilozoism s. n.

HILOZOÍSM (HYLOZOISM) (< fr. {i}; {s} gr. hyle „materie” + zoe „viață”) s. n. Doctrină filozofică potrivit căreia întreaga natură este înzestrată cu viață. H. a susținut, într-o formă primară (brută), de unii dintre filozofii presocratici (Thales, Anaximene, Heraclit) și de stoicii greci, iar într-o formă spiritualistă, de gânditori ai Renașterii (B. Telesio, G. Bruno) și de platonicienii de la Cambridge. E.H. Haeckel a elaborat o formă materialistă de h.