HIFO- „miceliu, filament”. ◊ gr. hyphe „pîslă, țesut” > fr. hypho-, germ. id., engl. id. > rom. hifo-. □ ~micete (v. -micete), s. f. pl., clasă de ciuperci mucedinee; ~pode (v. -pod), s. n. pl., îngroșări formate la vîrful hifelor unor ciuperci parazite, servind pentru fixarea lor pe țesutul exterior al plantelor; ~podiu (v. -podiu), s. n., apendice capital al miceliului care poartă peritecii; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă din imediata apropiere a miceliului în care trăiesc bacterii sau ciuperci simbiotice sau parazite; ~stromă (v. -stromă), s. f., totalitate a hifelor unei ciuperci, purtînd sau nu organe de fructificație; sin. miceliu.