2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.

hibridizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: hibridiza] Hibridare.

HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de a hibridiza și rezultatul ei; hibridare. – V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.

HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. (Rar) Hibridare.

HIBRIDIZÁRE s.f. Hibridare. [< hibridiza].

HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

HIBRIDIZÁ, hibridizez, vb. I. Tranz. A hibrida. – Din germ. hybridisieren.

hibridiza vt [At: DEX / Pzi: ~zez / E: ger hybridisieren] 1-2 A hibrida (1-2).

HIBRIDIZÁ vb. I. tr. A hibrida. [< germ. hybridisieren].

HIBRIDIZÁ vb. tr. 1. a hibrida. 2. (fiz.) a obține, prin contopire, dintr-un număr de orbitali atomici același număr de orbitali, cu energie și geometrie identică. (< germ. hybridisieren)

A HIBRIDIZÁ ~éz tranz. v. A HIBRIDA. /<germ. hybridisieren


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibridizáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri

hibridizáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridizării; pl. hibridizări

hibridizá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibridizeáză

hibridizá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridizéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIBRIDIZARE s. (BIOL.) hibridare. (Proces de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIBRIDIZÁRE (< engl. hybridization {i}) s. f. (CHIM.) Fenomen prin care, dintr-un număr de orbitali atomici de energie și geometrie diferită, se obține, prin contopire, același număr de orbitali cu energie și geometrie identică, numiți orbitali degenrați sau hibridizați.

Intrare: hibridizare
hibridizare substantiv feminin
  • silabație: hi-bri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibridizare
  • hibridizarea
plural
  • hibridizări
  • hibridizările
genitiv-dativ singular
  • hibridizări
  • hibridizării
plural
  • hibridizări
  • hibridizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hibridiza
  • silabație: hi-bri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hibridiza
  • hibridizare
  • hibridizat
  • hibridizatu‑
  • hibridizând
  • hibridizându‑
singular plural
  • hibridizea
  • hibridizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibridizez
(să)
  • hibridizez
  • hibridizam
  • hibridizai
  • hibridizasem
a II-a (tu)
  • hibridizezi
(să)
  • hibridizezi
  • hibridizai
  • hibridizași
  • hibridizaseși
a III-a (el, ea)
  • hibridizea
(să)
  • hibridizeze
  • hibridiza
  • hibridiză
  • hibridizase
plural I (noi)
  • hibridizăm
(să)
  • hibridizăm
  • hibridizam
  • hibridizarăm
  • hibridizaserăm
  • hibridizasem
a II-a (voi)
  • hibridizați
(să)
  • hibridizați
  • hibridizați
  • hibridizarăți
  • hibridizaserăți
  • hibridizaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibridizea
(să)
  • hibridizeze
  • hibridizau
  • hibridiza
  • hibridizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibridizare

etimologie:

  • vezi hibridiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă ghibridizațiia
    surse: DEX '09 DEX '98

hibridiza

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. fizică A obține, prin contopire, dintr-un număr de orbitali atomici același număr de orbitali, cu energie și geometrie identică.
    surse: MDN '00

etimologie: