2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hibridat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: hibrida] (D. plante sau animale) Care este rezultat din hibridare Si: hibridizat2.

hibridat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hibrida] Hibridare.

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

hibrida vt [At: LTR / Pzi: ~dez / E: fr hybrider] 1 A obține un hibrid prin procesul de hibridare Si: a hibridiza (1). 2 A încrucișa prin hibridare două organisme, două specii etc. pentru a obține un hibrid (1) Si: a hibridiza (2).

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].

HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)

A HIBRIDÁ ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hibridat
hibridat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibridat
  • hibridatul
  • hibridatu‑
  • hibrida
  • hibridata
plural
  • hibridați
  • hibridații
  • hibridate
  • hibridatele
genitiv-dativ singular
  • hibridat
  • hibridatului
  • hibridate
  • hibridatei
plural
  • hibridați
  • hibridaților
  • hibridate
  • hibridatelor
vocativ singular
plural
Intrare: hibrida
  • silabație: hi-bri-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hibrida
  • hibridare
  • hibridat
  • hibridatu‑
  • hibridând
  • hibridându‑
singular plural
  • hibridea
  • hibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibridez
(să)
  • hibridez
  • hibridam
  • hibridai
  • hibridasem
a II-a (tu)
  • hibridezi
(să)
  • hibridezi
  • hibridai
  • hibridași
  • hibridaseși
a III-a (el, ea)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibrida
  • hibridă
  • hibridase
plural I (noi)
  • hibridăm
(să)
  • hibridăm
  • hibridam
  • hibridarăm
  • hibridaserăm
  • hibridasem
a II-a (voi)
  • hibridați
(să)
  • hibridați
  • hibridați
  • hibridarăți
  • hibridaserăți
  • hibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibridau
  • hibrida
  • hibridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibrida

  • 1. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: corci (vb.) hibridiza

etimologie: