Definiția cu ID-ul 950802:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hibă, hibe, s.f. – (reg.) Cusur, defect: „Că în ceasu’ ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco, 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).