20 de definiții pentru hiat / hiatus
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIAT, hiaturi, s. n. 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiatus s. n.] – Din fr., lat. hiatus.
HIAT, hiaturi, s. n. 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiatus s. n.] – Din fr., lat. hiatus.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hiat sn [At: MAIORESCU, CR. III, 206 / V: ~us / P: hi-at / Pl: ~uri / E: fr, lat hiatus] 1 (Fon) Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong, ci sunt pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt fie din cuvinte diferite. 2 (Atm) Spațiu sau deschidere marcată într-o structură unică. 3 (Fig) Pauză. 4 (Fig) Discontinuitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIAT, hiaturi, s. n. Întîlnire (fără a forma diftong) a două vocale, dintre care una la sfîrșitul unui cuvînt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvîntului sau al silabei următoare. Sistemul fonetic al limbii romîne nu îngăduie, în general, prezența hiatului. IORDAN, L. R. 204. – Pronunțat: hi-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIAT s.n. 1. Întîlnire a două vocale care nu formează un diftong (așezate una la sfîrșitul unui cuvînt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvîntului sau al silabei următoare). 2. (Anat.) Spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ♦ Pauză, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare – a căsca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIAT s. n. 1. întâlnire a două vocale din același cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong. 2. (anat.) spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. 3. lacună într-o lucrare; întrerupere. ◊ moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol. (< fr., lat. hiatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HIAT ~uri n. 1) Fenomen fonetic constând în întâlnirea a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, fie în interiorul unui cuvânt, fie între două cuvinte alăturate. 2) Lipsă de continuitate între două fenomene; întrerupere; discontinuitate. /<fr., lat. hiatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hiat n. sunet neplăcut produs (în poezie) prin întâlnirea a două vocale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*hiát n., pl. e (lat. hiatus, d. hiare, a ținea gura deschisă. V. adint, casc, dehiscent, haos). Gram. Întîlnire a doŭă vocale, ca: a o aduce. – Unele limbĭ evită hiatu, maĭ ales în poezie, considerîndu-l ca neplăcut urechiĭ. L. rom. îl tolerează foarte mult.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIATUS s. n. v. hiat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hiatus sn vz hiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIATUS s. n. V. hiat.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIATUS s.n. v. hiat.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hiat (lingv.) s. n., pl. hiaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hiat s. n., pl. hiaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hiat s. n., pl. hiaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hiat (i-a), pl. hiaturi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hiat, -turi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
+hiatus (discontinuitate) (desp. hi-a-) s. n., pl. hiatusuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HIAT s. n. (< fr. hiatus, lat. hiatus „deschizătură” < hiare „a căsca”): întâlnire a două vocale, care fac parte din silabe diferite, fie în același cuvânt, fie în două cuvinte alăturate, ca de exemplu ă și i în găină, a și u în maurii, o și o în cooperator, e și e în orhidee, a și i în hain, u și a în nuanță, a și a în a auzit, e și e în e elegant, o și o în o operație, u și u în cu unul etc. În limba română există tendința de a elimina h. prin eliziune (ca în exemplele: nu am > n-am, nu întreabă > nu-ntreabă, cu un > c-un, cu o> c-o etc.) sau prin contracție (ca în exemplele: de atunci > de-atunci, pe afară > pe-afară etc.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
hiatus, (engl.= hiatus), → lacună stratigrafică.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: hi-a-tus
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hiat, hiaturi / hiatus, hiatusurisubstantiv neutru
- 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Sistemul fonetic al limbii romîne nu îngăduie, în general, prezența hiatului. IORDAN, L. R. 204. DLRLC
-
- 2. Spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. DN
- 3. Lacună într-o lucrare. MDN '00sinonime: întrerupere
- 3.1. Moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală. MDN '00
-
- 4. Discontinuitate, gol, pauză, întrerupere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: discontinuitate gol pauză întrerupere
etimologie:
- hiatus DEX '09 DEX '98 DN