13 definiții pentru hialită hialit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

hiali sf [At: DEX / P: hi-a~ / V: ~it sn / Pl: ~te / E: fr hyalite] 1 Varietate de opal transparent. 2 Sticlă neagră de Boemia. 3 (Med) Inflamație a corpului vitros al ochiului.

HIALÍTĂ s.f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticlă, cuarț].

HIALÍTĂ s. f. inflamație a corpului vitros. (< fr. hyalite)

HIALÍT s. n. 1. varietate transparentă și vitroasă de opal. 2. sticlă neagră de Boemia. (< germ. Hyalit)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hialítă (inflamație) (hi-a-) s. f., g.-d. art. hialítei; pl. hialíte

hialítă s. f. (sil. hi-a-), pl. hialite


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hialit, (engl.= hyalite), → opal.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIALÍT (< fr.; {s} gr. hyalos „cuarț”, „sticlă”) s. n. Varietate de opal incoloră, transparentă, cu aspect de stalactite sau de globule reniforme, formată prin alterația hidrotermală a silicaților. Predomină în trunchiurile arborilor silicifiați.

Intrare: hialită
  • silabație: hi-a- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiali
  • hialita
plural
  • hialite
  • hialitele
genitiv-dativ singular
  • hialite
  • hialitei
plural
  • hialite
  • hialitelor
vocativ singular
plural
  • silabație: hi-a-lit info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hialit
  • hialitul
  • hialitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hialit
  • hialitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hialită hialit

  • 1. Varietate de opal care are transparență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Sticlă neagră de Boemia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: