HEX-, v. HEXA-. □ ~acant (v. -acant), adj., care are șase spini; ~andru (v. -andru), adj., cu șase stamine; ~ant (v. -ant), adj., care are șase flori; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., care prezintă șase seturi haploide de cromozomi; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu șase electrozi; ~odont (v. -odont), adj., cu șase dinți.

Vancouveria hexandra (Hook.). Morr. et Decne. (syn. Epimedium hexandrum Hook.). Specie cu flori albe, pendente, pînă la 45, dispuse într-o inflorescență mult mai înaltă decît frunzișul, sepale și petale răsfrînte. Frunze compuse de 2-3 ori, cîte 3 foliole, alb-pubescente în tinerețe și aproape glabre la maturitate. Foliolele, pînă la 8 cm lungime și 6,5 cm lățime. Plantă de pînă la 0,40 m înălțime, rizom lung, tîrîtor.