hatalm sn [At: PRAV MOLD. 22 / V: hăt~, het~ / Pl: ~uri / E: mg hatalom] (Mgî) 1 Forță. 2 Silă. 3 (Îlav) Cu ~ Cu forța. 4 Amendă.

HATALM n. (în Moldova medievală) Amendă pentru încălcarea legilor funciare. /<ung. hatalom

HATALM s. n. (Mold.) Amendă. Să-i fie certare cu bani, ce să zice să plătească hatalm. PRAV. Etimologie: magh. hatalom. Cf. ș u g u b i n ă (2).

hatálm și hetálm n., pl. urĭ (ung. hatalom, pl. -lmak, putere, forță). Vechĭ. Amendă. Azĭ. hatalm, hătalm (Trans.) și hatal, haltam (Mold.), putere, forță: aicĭ îĭ hatalu! Cu hatal, 1. cu sila: a lua cu hatal (Șez. 30. 168); 2. cu regret, cu ĭanat: a da cu hatal; 3. cu preț fix: a munci cu hatal; 4. cu hurta, cu ghĭotura: a munci cu hatal saŭ cu haltam (Șez. 32, 106). V. batal.

hătalm sn vz hatalm

hetalm sn vz hatalm

vatal sn vz hatalm

hătálm, V. hatalm.

hetálm, V. hatalm.

vatál, V. hatal.

HATALM s. v. amendă, penalitate, penalizare.

hatalm s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE.

hatalm (hatalmuri), s. n. – 1. Forță, violență. – 2. (Înv.) Amendă. – Var. hatal, hătal. Mag. hatalom, cf. hatalău.

hatalm, hatalmuri, s.n. (reg., înv.) 1. forță, silă, putere. 2. (înv.) amendă.