HESSEN [hésən] 1. Regiune istorică în Germania, denumită astfel după populația hessen, care a locuit-o. Ocupată inițial de chați, a fost invadată de franci și creștinată (sec. 7). Landgrafiat (din 1292). După o perioadă de fărâmițare și repetate divizări (sec. 14-15), terit. H. a fost unificat de Filip Magnanimul (1509-1567) în timpu domniei căruia populația de aici a îmbrățișat luteranismul (1526). În 1567, H. s-a împărțit în H.-Kassel (care, în 1866, a fost anexată de Prusia și inclusă, în 1868, în provincia nou creată, H.-Nassau) și H.-Darmstadt (care, în 1918, a intrat în componența Republicii de la Weimar). 2. Land în partea central-vestică a Germaniei; 21,1 mii km²; 6,0 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Wiesbaden. Expl. de cărbune, gaze naturale, săruri de potasiu (45% din prod. țării), min., de fier și cupru; expl. forestiere (40% din teritoriul landului este acoperit de păduri). Automobile; ind. electrotehnică, chimică și textilă. Cereale, tutun, cartofi. Viticultură. Legumicultură. Creșterea animalelor.