2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HERMENÉUTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.

HERMENÉUTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.

HERMENEÚTICĂ s. f. (Rar) Teoria și arta interpretării unui text (antic).

HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].

HERMENÉUTICĂ f. Știința care se ocupă cu interpretarea textelor vechi (biblice). [G.-D. hermeneuticii] /<fr. hermenéutique, germ. Hermeneutik

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

ermaneutic, ~ă[1] a vz hermeneutic

  1. În original incorect accentuat: ermaneutic LauraGellner

ermineftic, ~ă a, sf vz hermeneutic

hermeneutic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr herméneutique, ger Hermeneutik] 1 sf Știință și artă a interpretării textelor vechi, în special biblice Si: exegeză. 2 sf (Pgn) Știință a interpretării fenomenelor culturii spirituale. 3-4 a Specific hermeneuticii (1-2). 5-6 a Referitor la hermeneutică (1-2). 7-8 a Care aparține hermeneuticii (1-2).

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic.

ERMENEÚTICĂ s.f. v. hermeneutică.

HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique].

HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)

HERMENÉUTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hermeneutică; propriu hermeneuticii. /<fr. herméneutique, germ. hermeneutisch

ermeneutică f. interpretarea cărților sfinte.

*ermenéŭtic, -ă adj. (vgr. ῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.

arată toate definițiile

Intrare: hermeneutică
  • silabație: -ne-u- info
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hermeneutică
  • hermeneutica
plural
genitiv-dativ singular
  • hermeneutici
  • hermeneuticii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermeneutică
  • ermeneutica
plural
genitiv-dativ singular
  • ermeneutici
  • ermeneuticii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermenevtică
  • ermenevtica
plural
genitiv-dativ singular
  • ermenevtici
  • ermenevticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hermeneutic
hermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
Accentuare cf. HERMENEUTICĂ (DOOM2).
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hermeneutic
  • hermeneuticul
  • hermeneuticu‑
  • hermeneutică
  • hermeneutica
plural
  • hermeneutici
  • hermeneuticii
  • hermeneutice
  • hermeneuticele
genitiv-dativ singular
  • hermeneutic
  • hermeneuticului
  • hermeneutice
  • hermeneuticei
plural
  • hermeneutici
  • hermeneuticilor
  • hermeneutice
  • hermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermeneutic
  • ermeneuticul
  • ermeneuticu‑
  • ermeneutică
  • ermeneutica
plural
  • ermeneutici
  • ermeneuticii
  • ermeneutice
  • ermeneuticele
genitiv-dativ singular
  • ermeneutic
  • ermeneuticului
  • ermeneutice
  • ermeneuticei
plural
  • ermeneutici
  • ermeneuticilor
  • ermeneutice
  • ermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermaneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermaneutic
  • ermaneuticul
  • ermaneuticu‑
  • ermaneutică
  • ermaneutica
plural
  • ermaneutici
  • ermaneuticii
  • ermaneutice
  • ermaneuticele
genitiv-dativ singular
  • ermaneutic
  • ermaneuticului
  • ermaneutice
  • ermaneuticei
plural
  • ermaneutici
  • ermaneuticilor
  • ermaneutice
  • ermaneuticelor
vocativ singular
plural
ermineftic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermineftic
  • erminefticul
  • erminefticu‑
  • ermineftică
  • ermineftica
plural
  • ermineftici
  • erminefticii
  • ermineftice
  • erminefticele
genitiv-dativ singular
  • ermineftic
  • erminefticului
  • ermineftice
  • erminefticei
plural
  • ermineftici
  • erminefticilor
  • ermineftice
  • erminefticelor
vocativ singular
plural
erminevtic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erminevtic
  • erminevticul
  • erminevticu‑
  • erminevtică
  • erminevtica
plural
  • erminevtici
  • erminevticii
  • erminevtice
  • erminevticele
genitiv-dativ singular
  • erminevtic
  • erminevticului
  • erminevtice
  • erminevticei
plural
  • erminevtici
  • erminevticilor
  • erminevtice
  • erminevticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hermeneutică ermeneutică ermenevtică

  • 1. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. Ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor.
        surse: MDN '00
  • comentariu Multe dicționare indică accentuarea HERMENEUTICĂ (cu EU diftong).
    surse: dexonline

etimologie:

hermeneutic ermeneutic ermaneutic ermineftic erminevtic

  • 1. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu Multe dicționare indică accentuarea HERMENEUTIC (cu EU diftong).
    surse: dexonline

etimologie: