hereghie¹ sf [At: IORGA, B. R. 13 / Pl: ~ii / E: cf herghie] (Înv) Monetărie a statului.

hereghie² sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ghe~ / Pl: ~ii / E: ns cf mg eredni] (Mol; înv) 1 Origine. 2 Neam. 3 Familie. 4 (Csc) Rubedenii.

hereghie³ sf [At: COMAN, GL. / V: ~edie / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Lipsă. 2 Nevoie.

HEREGHIE s.f. (Mold.) Origine. Iară. dintr-altă parte scrie hereghia de Moldova. M. COSTIN. Lăsînd ghereghia (lemma: neamul) legii tătîne-său. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. magh. eredni. Vezi și arădat, arădui. Cf. arădat.

hereghíe f. (din *hărăghie [ca și hărăgar], d. ngr. haragi, batere de monetă, d. harázo, taĭ în, gravez, vgr. harásso, imprim. V. caracter). Vechĭ. Tarapana, bănărie, monetărie. Marcă, origine, neam.

hereghie (hereghii), s. f. – Monetărie. Ngr. χαραγί, de la χαράζω „a grava, a imprima” (Scriban). Sec. XVII, înv.

hereghie¹, hereghii, s.f. (înv.) monetăria statului.

hereghie², hereghii, s.f. (reg.) origine, neam.