O definiție pentru henoteist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

henoteíst adj. m., pl. henoteíști; f. sg. henoteístă, pl. henoteíste

Intrare: henoteist
henoteist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • henoteist
  • henoteistul
  • henoteistu‑
  • henoteistă
  • henoteista
plural
  • henoteiști
  • henoteiștii
  • henoteiste
  • henoteistele
genitiv-dativ singular
  • henoteist
  • henoteistului
  • henoteiste
  • henoteistei
plural
  • henoteiști
  • henoteiștilor
  • henoteiste
  • henoteistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)