heliotehnic, ~ă [At: DEX² / P: ~li-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héliotechnique] 1 Tehnică de obținere a curentului electric din energia luminii solare, cu ajutorul fotopilelor. 2 a Referitor la heliotehnică (1). 3 a Specific heliotehnicii (1). 4 a Care aparține heliotehnicii (1).

HELIOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique)

heliotehnic, -ă (electr.) 1. s. f. „Boom-ul heliotehnicii. În cadrul preocupărilor pentru economisirea combustibililor clasici, în S.U.A. se extinde utilizarea instalațiilor care folosesc energia solară.” Sc. 29 X 77 p. 6. „Heliotehnica sporește randamentul plantelor.” Sc. 25 XI 78 p. 5. 2. adj. „Dispozitivele heliotehnice le furnizează energia necesară pentru iluminat.” Sc. 14 V 80 p. 3 (din fr. héliotechnique; L 1962; DEX-S)

heliotehnic adj. m. (sil. -li-o-), pl. heliotehnici; f. sg. heliotehnică, pl. heliotehnice