Definiția cu ID-ul 712035:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hațău, hațauă, (hățaș, hățău), s.n. – Cărare, potecă. Cărarea de la stână la izvor sau în sat (ALR 1956: 408). O cărare pe povârnișul unui deal, pe unde se trag lemne (Lenghel 1979; Hotea 2006). – Et. nec. (MDA).