2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hatarag sn vz hădărag

HADARAG s. m. v. hădărag.

HĂDĂRAG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarag s. m.] – Cf. magh. hadaró.

HĂDĂRAG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarag s. m.] – Cf. magh. hadaró.

hădărag smn [At: MARIAN, ap. DA ms / V: hadar~, hatar~, ~darg / Pl: ~agi și ~age / E: hădărău css] 1 Lemn al îmblăciului cu care se lovesc grânele Si: hădărău (1), hădărog. 2 (Lpl; șîf ~dargi) Lemne cu care se trage năvodul Si: cleci, cofuze, daragi. 3 (Mor) Băț care bate grăunțele ca să curgă între pietre. 4 (Îf hadarag) Băț cu care este învârtită râșnița Si: hădărău (2). 5 Parte a războiului de țesut nedefinită mai îndeaproape. 6 (Pex) Băț mare. 7 (Reg) Hădărâugă.

otărag[1] sn vz hădărag

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HĂDĂRAG, hădăragi, s. m. (Atestat și în forma regională hadarag) Băț gros, avînd diferite întrebuințări. Doi din pescari... împing din cînd în cînd cu un hadarag. ȘEZ. IV 115. Fagi subțiri de hadaragi. ALECSANDRI, P. P. 316. ♦ Parte a îmblăciului formată din lemnul gros prins de prăjină, cu care se bat cerealele. ♦ Bățul de sub coșul morii, care lovește teica spre a face să treacă grăunțele între pietre. ♦ Fiecare din lemnele de care trag pescarii la năvod. Amîndouă capetele stau întinse pe cîte un băț gros, numit hadarag. ȘEZ. IV 113. ♦ Mînerul de lemn cu care se învîrtește rîșnița. Irina, cu o mînă pe hădăragu rîșniței și cu cealaltă în poala cu grăunțe, rîșnește cam alene. BUJOR, S. 75. – Variantă: (Mold.) hadarag s. m.

HĂDĂRAG ~gi m. 1) Băț scurt, gros și mobil al îmblăciului, cu care se bat cerealele. 2) Fiecare dintre cele două bețe ale unui voloc. /<ung. hadaró

hădărag m. 1. Tr. bățul scurt și gros al îmblăciului: fagi subțiri de hădăragi POP.; 2. Mold. lemnul volocului de care trag pescarii; 3. Mold. titirezul morii. [Și hădărău: ung. HADARÓ].

hadarág n., pl. e (ung. hadaró, pl. rók, umblăciŭ, om care vorbește prea răpede. V. hondrănesc). Bățu cel mic al umblăciuluĭ. La moară, bățu care izbește în teĭcă. Cĭomag gros. – În Trans. hădărag și (Șez. 37, 128) hătărag, în Arg. și hădărăŭ, pl. ăĭe. V. meliță și posadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hădărag (reg.) s. m., pl. hădăragi

hădărag (reg.) s. m., pl. hădăragi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂDĂRAG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mână, pârpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

HĂDĂRAG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mînă, pîrpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hădărag (hădăragi), s. m.1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog.Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod).

Intrare: hădărag
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hădărag
  • hădăragul
  • hădăragu‑
plural
  • hădăragi
  • hădăragii
genitiv-dativ singular
  • hădărag
  • hădăragului
plural
  • hădăragi
  • hădăragilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hadarag
  • hadaragul
  • hadaragu‑
plural
  • hadaragi
  • hadaragii
genitiv-dativ singular
  • hadarag
  • hadaragului
plural
  • hadaragi
  • hadaragilor
vocativ singular
plural
otărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hădarg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hatarag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hătărag
hătărag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hădărag, hădăragisubstantiv masculin

regional
  • 1. Băț gros, având diferite întrebuințări. DLRLC
    • format_quote Doi din pescari... împing din cînd în cînd cu un hadarag. ȘEZ. IV 115. DLRLC
    • format_quote Fagi subțiri de hadaragi. ALECSANDRI, P. P. 316. DLRLC
    • 1.1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hădărău
    • 1.3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amîndouă capetele stau întinse pe cîte un băț gros, numit hadarag. ȘEZ. IV 113. DLRLC
    • 1.4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Irina, cu o mînă pe hădăragu rîșniței și cu cealaltă în poala cu grăunțe, rîșnește cam alene. BUJOR, S. 75. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.