3 definiții pentru hatalău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hatalău sn vz hătălău

hatalắŭ m. (ung. háló-társ, tovarăș de dormit). Iron. Nandraș, handraleț. – Și halhatăŭ și harhatăŭ (Mold.). V. hojmalăŭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hatalắu (hatalắi), s. m. – (Mold.) Flăcău care face curte, june prim, crai. – Var. hătălău. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., V, 366, din mag. hátaló „călăreț”. Pare der. expresiv, cu suf. -lău, cf. handrălău, sdrăngălău; caz în care prima parte a cuvîntului ar putea fi pusă în legătură cu mag. hatalom „forță”, cf. hatalm.

Intrare: hatalău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hatalău
  • hatalăul
  • hatalău‑
plural
  • hatalăi
  • hatalăii
genitiv-dativ singular
  • hatalău
  • hatalăului
plural
  • hatalăi
  • hatalăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)