hatal¹ sn [At: CV 1950, nr. 4, 43 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Folos Cf hasnă.

hatal² sni [At: (a. 1847) URICARIUL X, 402 / V: hă~ / E: nct] (Reg) 1 Părere de rău. 2 (Îlav) Cu ~ Cu părere de rău Si: silit. 3 (Îe) A da cu ~ul A da ceva cu inima îndoită. 4 (Îe) A munci cu ~ul A munci cu bucata.

hatál, V. hatalm.

hătal sni vz hatal²

hatálm și hetálm n., pl. urĭ (ung. hatalom, pl. -lmak, putere, forță). Vechĭ. Amendă. Azĭ. hatalm, hătalm (Trans.) și hatal, haltam (Mold.), putere, forță: aicĭ îĭ hatalu! Cu hatal, 1. cu sila: a lua cu hatal (Șez. 30. 168); 2. cu regret, cu ĭanat: a da cu hatal; 3. cu preț fix: a munci cu hatal; 4. cu hurta, cu ghĭotura: a munci cu hatal saŭ cu haltam (Șez. 32, 106). V. batal.