5 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hata sf [At: (a. 1782) DOC., ap. DA ms / E: tc hata] (Tcî) Pagubă.

hatá f., pl. ale (turc. [d. ar.] hata). Vechĭ. Pagubă, neajuns, stricăcĭune: să nu cadă casa și să facă vre-o hata (într’un act al luĭ Grigore Ghica, de la 1764, în arhiva statuluĭ, Bucureștĭ).

HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.

HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.

hâța i [At: CARAGIALE, N. S. 56 / E: fo] 1 Exprimă o mișcare ritmică, legănată sau întreruptă. 2 Exprimă o mișcare înceată, greoaie.

hâță1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~țe / E: hâța] (Reg) 1 Săniuță pentru copii. 2 Sanie mică pentru adus lemne din pădure.

hâță2 sf [At: LIUBA-IANA, M. 4 / Pl: ~țe / E: nct] (Ban) Turmă de 50 până la 100 de porci.

HÎ́ȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Onomatopee care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. Hîța la deal, hîța la vale, hîța spre vremea de sară. SBIERA, P. 319. ♦ Onomatopee care arată o înaintare greoaie, înceată și apăsată. Ursul... Se scoală în picioare Și, hîța! hîța! pînă sus La scorbure se urcă. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ◊ (Cu valoare de adverb) Trebuie să mînăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot așa hîța, hîța, o vîrîm cu oiștea-n gard. CARAGIALE, S. U. 55.

HÂȚA interj. (se folosește repetat pentru a reda mișcări ritmice, întrerupte sau legănate) /Onomat.

at și hat m. (turc. at, cal; bg. at, hat, armăsar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armăsar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): împăratu încalecă pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur, 82). – În P. P. hată, pl. e, ĭapă. Și hatoáĭcă, pl. e (Aricescu, 43).

hî́ța-hî́ța, interj. cam ca și huța-huța: copiiĭ cu leagănu toată ziŭa hîța-hîța. V. fîț.

2) hî́ță f., pl. e (d. hîța-hîța). Trans. Săniuță cu care se joacă copiiĭ.

1) hî́ță f., pl. e (var. din fiță). Ban. Olt. Turmă de porcĭ. Mulțime, cîrd: să strînseră ca o hîță bună de ĭepurĭ (NPl. Ceaur. 84).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hatá, hatále, s.f. (înv.) pagubă, belea, neajuns.

hấță2, hấțe, s.f. (reg.) turmă de 50-200 de porci; ciurdă.

hấță1, hấțe, s.f. (reg.) săniuță; cioaclă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HATA, Sahachirō (1873-1938), bacteriolog și farmacolog japonez. Prof. univ. la Tōkyō. A introdus (1909, împreună cu P. Ehrlich) salvarsanul în tratamentul sifilisului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hâță, hâțe s. f. prostituată.

Intrare: hata
hata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hată
hată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hața
hața
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hâța
hâța interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâța
hâța-hâța interjecție
interjecție (I10)
  • hâța-hâța
Intrare: hâță
hâță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hâțainterjecție

  • 1. de obicei repetat (Adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hîța la deal, hîța la vale, hîța spre vremea de sară. SBIERA, P. 319. DLRLC
    • 1.1. Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ursul... Se scoală în picioare Și, hîța! hîța! pînă sus La scorbure se urcă. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Trebuie să mînăm chestia tot înainte; căci, dacă mergem tot așa hîța, hîța, o vîrîm cu oiștea-n gard. CARAGIALE, S. U. 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.