2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hașura vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr hachurer] A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.

hașurare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: hașura] Acoperire cu hașuri a unei porțiuni dintr-un desen, dintr-o hartă etc. Si: hașurat1.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.

HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.

HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura.

HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un plan, dintr-un desen sau dintr-o hartă. Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.

HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].

HAȘURÁRE s.f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. [< hașura].

HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)

A HAȘURÁ ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părți etc.) A acoperi cu hașuri. /Din hașură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureáză

hașuráre s. f., g.-d. art. hașurắrii; pl. hașurắri

hașurá vb., ind. prez. 1 sg. hașuréz, 3 sg. și pl. hașureáză

hașuráre s. f., g.-d. art. hașurării; pl. hașurări

Intrare: hașura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hașura
  • hașurare
  • hașurat
  • hașuratu‑
  • hașurând
  • hașurându‑
singular plural
  • hașurea
  • hașurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hașurez
(să)
  • hașurez
  • hașuram
  • hașurai
  • hașurasem
a II-a (tu)
  • hașurezi
(să)
  • hașurezi
  • hașurai
  • hașurași
  • hașuraseși
a III-a (el, ea)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașura
  • hașură
  • hașurase
plural I (noi)
  • hașurăm
(să)
  • hașurăm
  • hașuram
  • hașurarăm
  • hașuraserăm
  • hașurasem
a II-a (voi)
  • hașurați
(să)
  • hașurați
  • hașurați
  • hașurarăți
  • hașuraserăți
  • hașuraseți
a III-a (ei, ele)
  • hașurea
(să)
  • hașureze
  • hașurau
  • hașura
  • hașuraseră
Intrare: hașurare
hașurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașurare
  • hașurarea
plural
  • hașurări
  • hașurările
genitiv-dativ singular
  • hașurări
  • hașurării
plural
  • hașurări
  • hașurărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hașura

  • 1. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Aveau harta ariei de lucru a stațiunii, cu comunele ce le deserveau și locurile de muncă ale tractoarelor, puternic hașurate cu roșu. MIHALE, O. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

hașurare

  • 1. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi hașura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN