O definiție pentru hartular


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hartulár (-ri), s. m. – Cleric folosit ca secretar sau copist. Ngr. χαρτουλάριος (sec. XVIII). – Cf. hartofilax, s. m. (judecător și administrator sinodal), din ngr. χαρτοφύλαξ.

Intrare: hartular
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hartular
  • hartularul
  • hartularu‑
plural
  • hartulari
  • hartularii
genitiv-dativ singular
  • hartular
  • hartularului
plural
  • hartulari
  • hartularilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)