O definiție pentru hartular
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hartular (-ri), s. m. – Cleric folosit ca secretar sau copist. Ngr. χαρτουλάριος (sec. XVIII). – Cf. hartofilax, s. m. (judecător și administrator sinodal), din ngr. χαρτοφύλαξ.
Intrare: hartular
hartular substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)