6 intrări
58 de definiții
din care- explicative (39)
- morfologice (5)
- relaționale (7)
- etimologice (3)
- specializate (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hart1 [At: POLIZU / V: har1, ~ri / E: nct] (Pop) 1 i Cuvânt prin care se îndeamnă caii să meargă într-o parte. 2 av (Îe) A ține ~ A o lua la stânga. 3 si Parte stângă a unui atelaj.
hart2 i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hart n. lature: pluta se repede în hart. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hart! int. exprimă sgomotul tăierii. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) hart, hárta, hárto și hártu (ung. hátra, înapoĭ) interj. adresată vitelor (cailor, boilor) ca să se dea la o parte (la dreapta saŭ la stînga), după cum nazat înseamnă „înapoĭ”. În hart, în lăturĭ, la o parte: vizitiu potrivi căpețeala caluluĭ din hart și se uită la cer (Sandu Aldea, Sămăn. XV, 870); pluta, repezindu-se în hart, intră voĭnicește în strîmtoare (Vlăh. Rom. Pit. 248). – Se zice: hart (sud), harta (nord), harto și hartu (Mold. sud), har și harí (Mold.) și harc (Ml.). V. hărtuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hart, interj. ca și harș și jart: Hart! Îĭ trase o palmă!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HARȚ s. n. v. harță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚ s. n. v. harță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HARȚ s. n. v. harță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚĂ s. f. Încăierare; ceartă. ♦ (Înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [Var.: harț s. n.] – Din magh. harc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚĂ s. f. Încăierare; ceartă. ♦ (Înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [Var.: harț s. n.] – Din magh. harc.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘ interj. v. hârști.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
artă2 sf vz harță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hanță3 sf vz harță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
har1 av, i, si vz hart1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
har2 sn [At: CORESI, EV. 622 / Pl: ~uri / S și: (înv) ghar / E: vsl кѣарь] 1 Însușire care face pe cineva vrednic de admirație. 2 Grație divină acordată omului. 3 (Îe) ~ Domnului! Mulțumită lui Dumnezeu. 4 Putere sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 5 Bunăvoință acordată cuiva din îndurare. 6 (Înv; îe) A afla ~ înaintea cuiva A obține bunăvoința cuiva. 7 (Înv) Milă. 8 Dar. 9 (Îe) A da în ~ A dărui. 10 (Înv; îe) A lua în ~ numele Domnului A comite o blasfemie. 11 (Înv; îe) În ~ Domnului Fără motiv. 12 Rost. 13 (Înv; îe) A ști ~ul unui lucru A se pricepe la ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harce1 sm vz hârte
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harst i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harț sn vz harță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harță [At: URECHE, ap. LET. I, 119/7 / V: (înv) harț sn, (reg) hanță3 / Pl: ~te / E: mg harc] 1 (Înv) Ciocnire între avangărzi sau între mici grupuri militare potrivnice. 2 (Înv) Detașament însărcinat să oprească înaintarea dușmanilor prin ușoare încăierări. 3 Încăierare. 4 (Înv) Duel. 5 Război. 6 (Pop) Răzmeriță. 7 Ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârști2 i [At: ȘEZ. III, 189 / V: hart, harst, ~rt / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se îndeamnă oile la strungă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârt i vz hârști2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârte sm vz hârț2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârț2 sm [At: ANON. CAR. / V: ~rte / Pl: ~i / E: ns cf mg harec, srb hrclak] Șoarece.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HARȘT interj. v. hîrști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚĂ s. f. 1. Încăierare, ceartă, sfadă. Dar el nu caută harță nimănui; așa-i firea lui, blîndă și împăciuitoare. GALAN, Z. R. 82. A îndrăznit să se ieie la harță cu unul din băietanii cei mari de la școală. SADOVEANU, N. F. 155. I-a venit poftă să se prindă la harță cu noi, grăi Lică. SLAVICI, O. I 132. 2. (Învechit) Încăierare ușoară, ciocnire între avangărzile sau între detașamentele armatelor potrivnice. Mihai, ce se aflase mereu la avangardă, porni iute înainte cu romînii săi ca să dea harță vrăjmașului și să-l împiedice a trece podul. BĂLCESCU, O. II 122. – Variantă: (Mold.) harț (SADOVEANU, N. P. 381) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘT interj. v. hîrști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘTI interj. (Și în forma hîrșt; uneori cu valoare de verb) 1. Onomatopee care redă zgomotul produs prin frecarea sau zgîrierea cu un obiect pe o suprafață (aspră). Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului. ◊ (Cu aluzie la repeziciunea unui gest) Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. – Variante: hîrșt, harșt (ISPIRESCU, L. 200) interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚĂ ~e f. 1) Ceartă însoțită de bătaie; încăierare. 2) înv. Ciocnire armată ușoară între două detașamente dușmane. [G.-D. harței] /<ung. harc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRȘTI interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a reda zgomotul produs prin zgârierea sau frecarea suprafeței aspre a două obiecte, prin spintecarea cu putere a aerului). [Monosilabic] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
harță f. Mold. luptă voinicească, încăierare: la harță pornește POP. [Pol. HARȚ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hârț... scârț! int. ce redă sgomotul unei trageri alternative: când să suie carul... hârț! încolo, scârț! încolo, carul se da înapoi CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca’n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) har interj. V. hart 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) harc interj. V. hart 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) harț n., pl. urĭ (ung. ceh. harc, pol. harc, vechĭ herz, harță, d. mgerm. harz, harze, herze, ngerm. herzu, strigăt de luptă. V. horțiș). Vechĭ. Harță, încăĭerare, cĭocnire între avangarde: harț cu Tătariĭ (N. Cost. 2, 203), oștile daŭ harț (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 199). Detașament care hărțuĭa. Duel. Războĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hárță f., pl. e (d. harț). Vechĭ. Încăĭerare, luptă mică. Luptă, bătălie. Azĭ. Ceartă, sfadă: a avea gust de harță, a te lua la harță cu cineva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrștĭ, interj. ca și harș și vraștĭ: Hîrștĭ! ĭ-a tras o palmă, ĭ-a furat un covrig!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hîrț m. (ung. heréc, guzgan. V. hîrcĭog). Ban. Șoarice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) hîrț și hîrța-hîrța, interj. care arată huĭetu tăĭeriĭ buruĭenilor cu coasa ș. a. (rudă cu hîț, fîț, hîrștĭ și cu ung. hercehurca, hîrța-hîrța).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
harță s. f., g.-d. art. harței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârști interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârști interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
harță s. f., g.-d. art. harței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
harță s. f., g.-d. art. harței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârști interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HARȚĂ s. v. animozitate, arțag, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, luptă, neînțelegere, război, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HARȚĂ s. v. încăierare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRȚ s. v. guzgan, șobolan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
harță s. v. ANIMOZITATE. ARȚAG. BĂTĂLIE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. LUPTĂ. NEÎNȚELEGERE. RĂZBOI. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARȚĂ s. hărțuială, hărțuire, încăierare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrț s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săptămâna hârții s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
harță s. f. – Încăierare, ceartă. – Var. (înv.) harț. Mag., pol. harc (Cihac, II, 505; Berneker 377; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. arțag. – Der. hărtaș, s. m. (luptător, combatant); hărțui, vb. (a ataca; a începe lupta; a urmări, a sîcîi, a pisa); hărțeli, vb. (a deranja, a supăra, a chinui), cu suf. expresiv -li; hărțuială, s. f. (faptul de a hărțui); hărțuitor, adj. (care hărțuiește); hărăți, vb. (a hărțui), care, după Scriban, Arhiva, 1912 și DAR, ar proveni din mag. hergelni (herécelni) „a ațîța”, ipoteză ce pare inutilă; hărăție, s. f. (înv., combativitate; vitejie); hărățag, s. n. (rar, provocare), rezultat dintr-o încrucișare cu arțag; hărăț, s. m. (persoană care hărțuiește; viteaz), sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hîrș interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der. hîrșîi (var. hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui); arșe, s. f. (Mold., bici); hîrșiit (var. hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s. n. (scîrțîit, scrîșnet); hîrșie, s. f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa același semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harță în glumă, a vorbi glumeț), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 și DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s. f. (curtare a unei femei); hîrșim, s. n. (reputație, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrștioagă, s. f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreașcă, s. f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horți, vb. (a mișca un obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el depinde horțiș, adv. (pieziș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hart2!, interj. (reg.) semnal dat cailor să apuce la stânga.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hart1, harturi, s.n. (reg.) latură, parte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HART [ha:t], Herbert Lionel Adolphus (1907-1992), filozof britanic. Împreună cu J.L. Austin, a promovat curentul de filozofie analitică de la Oxford. Contribuții la filozofia dreptului, lucrările sale conținând reflecții asupra naturii dreptului și a relațiilor acestuia cu morala („Ideea de libertate”, „Pedeapsă și responsabilitate”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LIDDEL HART [lídl ha:t], Sir Basil Henry (1895-1970), istoric și teoretician militar britanic. Corespondent de război. În lucrările sale a avansat idei despre „războiul-fulger” și mecanizarea armatei („Istoria războiului mondial din 1914-1918”, „Istoria mondială a strategiei”, „Istoria celui de-al doilea război mondial”). Memorii.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
harțăsubstantiv feminin
- 1. Ceartă, hărțuială, hărțuire, sfadă, încăierare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceartă hărțuială hărțuire sfadă încăierare
- Dar el nu caută harță nimănui; așa-i firea lui, blîndă și împăciuitoare. GALAN, Z. R. 82. DLRLC
- A îndrăznit să se ieie la harță cu unul din băietanii cei mari de la școală. SADOVEANU, N. F. 155. DLRLC
- I-a venit poftă să se prindă la harță cu noi, grăi Lică. SLAVICI, O. I 132. DLRLC
- 1.1. Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mihai, ce se aflase mereu la avangardă, porni iute înainte cu romînii săi ca să dea harță vrăjmașului și să-l împiedice a trece podul. BĂLCESCU, O. II 122. DLRLC
-
-
etimologie:
- harc DEX '98 DEX '09
hârștiinterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. DLRLC
- 1.1. Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
- Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09