harhalic sn [At: MARIAN, Î. II, ap. DA ms / Pl: ? / E: nCt] (Înv; csnp, într-o poezie populară bucovineană) Haiducie.

agîrlî́c n., pl. urĭ (turc. aghyrlyk, d. aghyr, greŭ: bg. agyrlyk, zestre). Rar azĭ. Bagaj, calabalîc (maĭ ales militar). Fig. Calabalîc, harhat, hărmălaĭe, zăhăĭală. – Și angarlîc, argalîc, ardalîc, hardalîc, harhalîc (nord). Și harhalic, gașcă, tovărășie de oamenĭ răĭ. V. podgheaz.

hargalî́c, harhalî́c și harhalíc, V. agîrlîc.