2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter)

hantá vb. I (franțuzism; livr.) A chinui, a obseda ◊ „Mă întreb doar care sunt numele, încă nedivulgate de teleaști, aflate pe etichetele așezate sub capetele de cerbi ce «hantează» somnul lui Belphegor.” Săpt. 5 IV 74 p. 7 (din fr. hanter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hantá vb., ind. prez. 1 sg. hantéz, 3 sg. și pl. hanteáză

Intrare: hanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hanta
  • hantare
  • hantat
  • hantatu‑
  • hantând
  • hantându‑
singular plural
  • hantea
  • hantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hantez
(să)
  • hantez
  • hantam
  • hantai
  • hantasem
a II-a (tu)
  • hantezi
(să)
  • hantezi
  • hantai
  • hantași
  • hantaseși
a III-a (el, ea)
  • hantea
(să)
  • hanteze
  • hanta
  • hantă
  • hantase
plural I (noi)
  • hantăm
(să)
  • hantăm
  • hantam
  • hantarăm
  • hantaserăm
  • hantasem
a II-a (voi)
  • hantați
(să)
  • hantați
  • hantați
  • hantarăți
  • hantaserăți
  • hantaseți
a III-a (ei, ele)
  • hantea
(să)
  • hanteze
  • hantau
  • hanta
  • hantaseră
Intrare: hantare
hantare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hantare
  • hantarea
plural
  • hantări
  • hantările
genitiv-dativ singular
  • hantări
  • hantării
plural
  • hantări
  • hantărilor
vocativ singular
plural
hantat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hantat
  • hantatul
  • hantatu‑
  • hanta
  • hantata
plural
  • hantați
  • hantații
  • hantate
  • hantatele
genitiv-dativ singular
  • hantat
  • hantatului
  • hantate
  • hantatei
plural
  • hantați
  • hantaților
  • hantate
  • hantatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)