2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halucinare sf [At: MAIORESCU, L. 109 / Pl: ~nări / E: halucina] 1 Provocare a unor halucinații Si: halucinat1. 2 (Ccr) Halucinație (2).

halucina vt [At: THEODORESCU, C. 17 / Pzi: ~nez / E: fr halluciner, it allucinare] 1-2 A avea sau a face pe cineva să aibă halucinații.

*ALUCINA (-inez), vb. intr. A rătăci cu mintea, a vedea năluciri [fr. halluciner].

HALUCINA vb. I. intr. A avea halucinații. [< fr. halluciner].

HALUCINA vb. intr. a avea halucinații. (< fr. halluciner)

A HALUCINA ~ez intranz. rar A avea halucinații. /<fr. halluciner

*alucinéz v. intr. (lat. hallúcinor, -ári). Aĭurez. – Și hal-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halucina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. halucinez, 3 halucinea; conj. prez. 1 sg. să halucinez, 3 să halucineze

halucina (a ~) vb., ind. prez. 3 halucinea

halucina vb., ind. prez. 3 sg. halucinea

Intrare: halucinare
halucinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halucinare
  • halucinarea
plural
  • halucinări
  • halucinările
genitiv-dativ singular
  • halucinări
  • halucinării
plural
  • halucinări
  • halucinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: halucina
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • halucina
  • halucinare
  • halucinat
  • halucinatu‑
  • halucinând
  • halucinându‑
singular plural
  • halucinea
  • halucinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halucinez
(să)
  • halucinez
  • halucinam
  • halucinai
  • halucinasem
a II-a (tu)
  • halucinezi
(să)
  • halucinezi
  • halucinai
  • halucinași
  • halucinaseși
a III-a (el, ea)
  • halucinea
(să)
  • halucineze
  • halucina
  • halucină
  • halucinase
plural I (noi)
  • halucinăm
(să)
  • halucinăm
  • halucinam
  • halucinarăm
  • halucinaserăm
  • halucinasem
a II-a (voi)
  • halucinați
(să)
  • halucinați
  • halucinați
  • halucinarăți
  • halucinaserăți
  • halucinaseți
a III-a (ei, ele)
  • halucinea
(să)
  • halucineze
  • halucinau
  • halucina
  • halucinaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alucina
  • alucinare
  • alucinat
  • alucinatu‑
  • alucinând
  • alucinându‑
singular plural
  • alucinea
  • alucinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alucinez
(să)
  • alucinez
  • alucinam
  • alucinai
  • alucinasem
a II-a (tu)
  • alucinezi
(să)
  • alucinezi
  • alucinai
  • alucinași
  • alucinaseși
a III-a (el, ea)
  • alucinea
(să)
  • alucineze
  • alucina
  • alucină
  • alucinase
plural I (noi)
  • alucinăm
(să)
  • alucinăm
  • alucinam
  • alucinarăm
  • alucinaserăm
  • alucinasem
a II-a (voi)
  • alucinați
(să)
  • alucinați
  • alucinați
  • alucinarăți
  • alucinaserăți
  • alucinaseți
a III-a (ei, ele)
  • alucinea
(să)
  • alucineze
  • alucinau
  • alucina
  • alucinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halucina, halucinezverb

  • 1. A avea halucinații. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.