4 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALO, halouri, s. n. 1. Fenomen optic care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii care se datorește reflexiei, refracției și dispersiei luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Var.: halou s. n.] – Din fr. halo.

halo-2 [At: DN3 / E: fr halo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Sare. 2 Referitor la sare. 3 Specific sării. 4 De sare.

halo1 sn [At: MDT / V: ~u / Pl: ~ri / E: fr hall, ger Halo] 1 Cerc luminos (și colorat) care, din pricina unor condiții atmosferice, apare uneori în jurul soarelui sau al lunii. 2 Văl produs pe o placă fotografică dacă în aparat pătrunde un fascicul luminos prea intens.

HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo.

HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii. (Fig.) Se repezi la pulverizator să-și învăluie sora într-un halo de pulbere lichidă și parfumată. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. (În fotografie) Aureolă care încercuiește, pe o placă sensibilă, imaginea fotografică a unui punct foarte luminos (și în cuprinsul căreia detaliile dispar).

HALO s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].

HALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].

HALO1- elem. „diametru”. (< fr. halo-, cf. gr. halos, cerc)

HALO3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

HALO2-, -HALIN elem. „sare”. (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)

HALO ~uri n. 1) astr. Formație luminoasă circulară, colorată care, în anumite condiții atmosferice, apare în jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zonă luminoasă ce înconjoară imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Art. haloul] /<fr. halo

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halo / halou s. n., art. haloul; pl. halouri

halo s. n., art. haloul; pl. halouri

!halou s. n., art. haloul; pl. halouri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)

HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HALO-1 „sare, salinitate, sărat, marin”. ◊ gr. hals, halos „mare, sare” > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-.~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale și vegetale adaptate exclusiv la apele și terenurile sărate. 2. Asociații de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care trăiesc în apa mărilor și oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de închidere a culorii care apare la unii compuși organici, cînd aceștia se transformă în săruri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă într-un mediu sărat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate în săruri; ~fob (v. -fob), adj., care evită solurile sărate; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce săruri. 2. s. m. pl., Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina cu metalele, dînd săruri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a solurilor saline și alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a sărurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezultă din combinația unui halogen cu un metal; ~metru1 (v. -metru1), s. n., areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea sărurilor solubile; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor adaptative, ca rezultat al vieții unor organisme vegetale pe solurile sărate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil să trăiască în ape cu o anumită concentrație de săruri.

HALO-2 „degetul gros”. ◊ gr. hallux „degetul mare de la picior” > fr. hallo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-.~megalie (v. -megalie), s. f., hipertrofie congenitală a degetului mare de la picior.

HALO-3 „diametru”. ◊ gr. halos „cerc, disc” > fr. halo-, engl. id. > rom. halo-.~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de determinare a diametrului mediu al eritrocitelor, cu ajutorul halometrului; ~metru2 (v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat în halometrie.

-HALIN „sărat, cu săruri”. ◊ gr. halinos „sărat, salin” > fr. -haline, engl. id., germ. -halin > rom. -halin.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HALÓ (< fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită refracției, reflexiei și dispersie luminii în cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera înaltă. 2. Zonă luminoasă care apare pe fotografii în jurul imaginii unui punct strălucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent întâlnit, constând în contagiunea și influențarea percepției și a evaluării sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

Intrare: halo (deget)
prefix (I7-P)
  • halo
Intrare: halo (diametru)
prefix (I7-P)
  • halo
Intrare: halo (sare)
prefix (I7-P)
  • halo
halin2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • halin
Intrare: halou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halou
  • haloul
  • halou‑
plural
  • halouri
  • halourile
genitiv-dativ singular
  • halou
  • haloului
plural
  • halouri
  • halourilor
vocativ singular
plural
halo1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halo
  • haloul
  • halou‑
plural
  • halouri
  • halourile
genitiv-dativ singular
  • halo
  • haloului
plural
  • halouri
  • halourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „diametru”. MDN '00
etimologie:

haloelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. DN
etimologie:

halou, halourisubstantiv neutru

  • 1. Fenomen optic care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii care se datorește reflexiei, refracției și dispersiei luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote figurat Se repezi la pulverizator să-și învăluie sora într-un halo de pulbere lichidă și parfumată. C. PETRESCU, C. V. 169. DLRLC
  • 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Aureolă, nimb. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.