6 definiții pentru haldeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĭnŭ.

HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĭnŭ.

haldeu [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dău / Pl: ~ei / E: gr χαλδατός, vsl халъйнъ] (Înv) 1-2 sm, am Caldeean (1-2). 3 sm Poreclă dată de călugări preoților de mir. 4 sm (Rar) Rabin.

Haldeu a. și m. Caldeian, poreclă dată de călugări preoților de mir: popii de mir pe cari îi numiau Haldei CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéii

haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179).

Intrare: haldeu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haldeu
  • haldeul
  • haldeu‑
plural
  • haldei
  • haldeii
genitiv-dativ singular
  • haldeu
  • haldeului
plural
  • haldei
  • haldeilor
vocativ singular
  • haldeule
plural
  • haldeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haldeu

  • 1. Poreclă dată de călugări preoților de mir.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: