halal [At: BELDIMAN, ap. LET² III, 386 / V: ~am / E: tc halal] 1 sms (Înv) Recunoștință. 2 sms (Înv) Plocon. 3 sms (În superstiții; îoc haram) Noroc. 4 i (Îoc haram) Bravo! 5 av (Îoc haram; urmat de pp „de”) Ferice de...6 smi (Fam; irn; îe) ~ să-ți fie! Să-ți fie de bine. 7 smi (Fam; îae) Bravo ție!

HALAL interj. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Exclamație care exprimă admirația; bravo, I-oi spune mîni... halal voinic! PĂUN-PINCIO, P. 70. Halal de țările care au drumuri de fier! ALECSANDRI, T. I 312. Halal de tine, voinice! id. P. P. 156. ◊ (Ironic) Halal de babă, că mîndru o mai bocește noră-sa! ȘEZ. IV 160. ◊ Expr. (Familiar, mai ales ironic) Halal mie (ție etc.) sau halal să-mi (să-ți etc.) fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! Califul a băut; iar Abu-Hasan i-a mai zis:... Îmi placi foarte mult... Halal să-ți fie! Să trăiești! CARAGIALE, P. 126. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! CREANGĂ, P. 21.

HALAL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊ Expr. (Fam.) Halal mie (ori ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! ♦ (Substantivat, n.; înv.) Noroc. – Tc. halal „legitim, permis”.

HALAL interj. 1) (se folosește pentru a exprima admirație, încântare etc.) Bravo. ◊ ~ ție! bravo! Să-ți fie de bine! 2): ~ de... vai și amar de... /<turc. halal

HALAL s. n. (Criș.) Moarte. Și dobitoacele voastre le voiu omorî și le voiu potopi cu moartea și cu halalul. C 1692, 529^r. Etimologie: magh. halal. Cf. p ă g u b i t u r ă (2).

halal a. 1. binecuvântat: copilul numai ce mănâncă e halal PANN; 2. (ironic) procopsit: halal nepot! [Turc. HALAL, permis, legitim]. ║ int. halal de! 1. (în sens bun) ferice de: halal de cine-i tânăr și are bani mulți! AL.; 2. (ironic) mare procopseală! halal de bieții împricinați! AL.

halál interj. de admirațiune serioasă saŭ ironică (turc. halal, legitim, permis, halal olsun, bravo; ngr. haláli, ceĭa ce e permis, în ordine; bg. sîrb. halal, binecuvîntare). Bravo, frumos: Halal așa casă! Halal de capu luĭ! Halal să-țĭ fie! – Și halam (infl. de haram) în vest: halam de noră (Univ. 26 Aug. 1929; 3, 4).

halam sni, i vz halal

hălăl sm [At: ȘEZ. VIII, 171 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Gealat.

halal¹ interj.

+halal² s. n.

halal interj.

halal interj.

HALAL interj. 1. (peior.) bravo! (~! asemenea comportare.) 2. v. noroc!

HALAL interj. 1. (peior.) bravo! (~! asemenea rezultat.) 2. ferice!, noroc! (~! de voi!)

halal s. n. – 1. Dar, cadou. – 2. Mulțumire, recunoștință. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt înv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”, bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”.

halal s.n. (pop.) 1. (înv.) recunoștință. 2. (înv.) dar, plocon. 3. binecuvântare, noroc; har. 4. (interj.) noroc, ferice (de); bravo.

hălăl, hălăli, s.m. (înv.) gealat, călău.

HALÁL (< tc.) subst., interj. 1. Subst. Hrană pe bază de proteine animale (miel, capră, oaie, pui – carnea de porc fiind exclusă) pregătită potrivit preceptelor religioase musulmane. Echivalent al cușerului la evrei. 2. Interj. Exclamație care exprimă admirația. ◊ Expr. (Fam., adesea ironic) Halal să-mi (ori să-ți etc) fie = bravo! să-mi (ori să-ți etc.) fie de bine.

halal să-i fie! expr. (peior.) să-i fie rușine!