2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAL s. n. Stare rea, situație vrednică de plâns. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = în așa măsură (că)... Într-un hal... sau într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal.

HAL s. n. Stare rea, situație vrednică de plâns. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = în așa măsură (că)... Într-un hal... sau într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal.

hal sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 244/8 / Pl: (rar) ~uri / E: tc hal] 1 Stare de decadență. 2 Împrejurare nefavorabilă. 3 Situație proastă. 4 Aspect mizerabil. 5 Nenorocire. 6 întâmplare rea. 7 Primejdie de moarte. 8 (Înv) Posibilitate. 9 (Înv; îe) A nu avea ~ să... A nu putea să... 10 (Înv; îae) A nu fi în stare de ceva. 11 (Pfm; îe) A fi (sau a ajunge) într-un ~ fără de ~ A fi într-o stare foarte rea.

HAL s. n. (Mai ales în construcții cu verbe care exprimă modul de a fi și devenirea) Stare rea, împrejurare mizerabilă, situație vrednică de plîns. Din nou vreo observație și poate pe deasupra vreo amendă, pentru halul în care va găsi halta, cu troianul clădit pînă-n ferestre. C. PETRESCU, A. 277. Mama Paraschiva ajunsese într-un hal de vorbea tot satul de ea, căind-o. BUJOR, S. 77. Și cînd m-a văzut bunica în ce hal mă aflam... cît pe ce să se prăpădească plîngînd. CREANGĂ, A. 24. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = pînă într-atît, în așa măsură (că)... Ce măsuri or să ia liberalii lui împotriva patronilor care ne muncesc în așa hal, că pînă să-mplinim douăzeci ani ajungem numai buni pentru reformă? GALAN, Z. R. 24. Într-un hal... sau (mai obișnuit) într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... Ce să-nțelege de la o minte crudă! Eu am cercat-o așa pe departe; da-i foc, soro, n-ai hal să te apropii cu vorba. CONTEMPORANUL, VII 499. Și-n-adins m-am lăudat Că n-ai hal să-mi fii bărbat! TEODORESCU, P. P. 642.

HAL n. Stare nespus de rea. ◊ Într-un ~ fără de ~ în cea mai proastă stare; într-o stare vrednică de plâns. În așa ~ în așa măsură. /<turc. hal

hal n. stare, mai totdeauna rea: am ajuns în halul morților AL.: într’un hal fără de hal, într’o stare foarte proastă. [Turc. HAL].

hal n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hal, soartă, stare, de unde și ngr. háli, alb. sîrb. hal). Stare rea: Vaĭ, în ce hal l-am găsit! A fi într’un hal fără de hal, a fi într’un hal deplorabil.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) care face legătura între intrare și celelalte camere ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

hol sn [At: ARDELEANU, U. D. 147 / Pl: ~uri / E: eg hall] 1 Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. 2 Vestibul mare într-un muzeu, hotel, gară etc. în care răspund multe alte încăperi.

HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall.

HOL, holuri, s. n. Încăpere centrală într-un edificiu public, în jurul căreia sînt grupate celelalte încăperi sau birouri. În fund un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. E un om care... într-un mare hol de hotel, se simte la el acasă. SEBASTIAN, T. 339. Primul act se petrecea în holul unei facultăți de medicină. SAHIA, U.R.S.S. 178. ♦ Încăpere de trecere, care face legătura între intrare și camerele de locuit ale unui apartament. Apartamentul are hol și două camere.

HOL s.n. Vestibul mare într-un edificiu public, încăpere de trecere într-un apartament, într-o locuință. [Scris și hall, var. hal s.n. / < engl., fr. hall].

HOL1 s. n. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință. (< fr., engl. hall)

HOL ~uri n. (în locuințe sau edificii publice) Prima încăpere care face legătură între intrare și celelalte încăperi; antreu; vestibul. /<fr., engl. hall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hal (haluri), s. n.1. Condiție proastă, situație necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Șeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipsește nuanța depreciativă, care apare în toate limbile balcanice.

Intrare: hal
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hal
  • halul
  • halu‑
plural
  • haluri
  • halurile
genitiv-dativ singular
  • hal
  • halului
plural
  • haluri
  • halurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hol (încăpere)
hol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hol
  • holul
  • holu‑
plural
  • holuri
  • holurile
genitiv-dativ singular
  • hol
  • holului
plural
  • holuri
  • holurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hal
  • halul
  • halu‑
plural
  • haluri
  • halurile
genitiv-dativ singular
  • hal
  • halului
plural
  • haluri
  • halurilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: hol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hall
  • hallul
  • hallu‑
plural
  • halluri
  • hallurile
genitiv-dativ singular
  • hall
  • hallului
plural
  • halluri
  • hallurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hal, halurisubstantiv neutru

(numai) singular
  • 1. Stare rea, situație vrednică de plâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din nou vreo observație și poate pe deasupra vreo amendă, pentru halul în care va găsi halta, cu troianul clădit pînă-n ferestre. C. PETRESCU, A. 277. DLRLC
    • format_quote Mama Paraschiva ajunsese într-un hal de vorbea tot satul de ea, căind-o. BUJOR, S. 77. DLRLC
    • format_quote Și cînd m-a văzut bunica în ce hal mă aflam... cît pe ce să se prăpădească plîngînd. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Într-un hal... sau într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce măsuri or să ia liberalii lui împotriva patronilor care ne muncesc în așa hal, că pînă să-mplinim douăzeci ani ajungem numai buni pentru reformă? GALAN, Z. R. 24. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce să-nțelege de la o minte crudă! Eu am cercat-o așa pe departe; da-i foc, soro, n-ai hal să te apropii cu vorba. CONTEMPORANUL, VII 499. DLRLC
      • format_quote Și-n-adins m-am lăudat Că n-ai hal să-mi fii bărbat! TEODORESCU, P. P. 642. DLRLC
etimologie:

hol, holurisubstantiv neutru

  • 1. Încăpere (de trecere) care face legătura între intrare și celelalte camere ale apartamentului, clădirii etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Apartamentul are hol și două camere. DLRLC
  • 2. Încăpere centrală într-un edificiu public, în jurul căreia sunt grupate celelalte încăperi sau birouri. DLRLC DN
    • format_quote În fund un hol cu scară monumentală. CAMIL PETRESCU, T. II 7. DLRLC
    • format_quote E un om care... într-un mare hol de hotel, se simte la el acasă. SEBASTIAN, T. 339. DLRLC
    • format_quote Primul act se petrecea în holul unei facultăți de medicină. SAHIA, U.R.S.S. 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.