2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂITAȘ1, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás.
HĂITAȘ1, hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂITAȘ2, hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci. – Haită + suf. -aș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haitaș smn vz hăitaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haițaș smn vz hăitaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăitaș [At: NEGRUZZI, S. I, 106 / V: hai~, haițaș / Pl: ~i / E: mg hajtas] 1 sm Om care participă la vânătoare scoțând fiarele sălbatice din ascunzișuri în calea vânătorilor Si: botaș, hăitar, hăitău, hăituitor (3). 2 sn (Mol) Vânătoare la care participă mulți oameni. 3 sn (Reg) Cărăruie făcută în pădure de animalele sălbatice. 4 sn (Îrg) Sumă de bani care se plătește pentru vitele găsite în locuri oprite. 5 sn (Reg) Zăgaz pentru oprirea apelor. 6 sn (Reg) Parte înclinată a acoperișului unei case.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂITAȘ2, hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic (3). – Haită + suf. -aș.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂITAȘ2, hăitașe, s. n. (Mold.) Acțiunea de stîrnire a vînatului. Pe joi, să scoți la hăitaș Lunca și Fîntînelele. SADOVEANU, P. 57. – Pronunțat: hăi-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂITAȘ1, hăitași, s. m. Om care stîrnește vînatul din ascunzători și îl gonește spre vînători; gonaș, bătăiaș. A prăpădit două degete de la piciorul drept dintr-o degerătură, într-un an cînd a fost... purtat ca hăitaș în pădurea Vîrnăvenilor la o vînătoare boierească. GALAN, Z. R. 223. Glasul de corn tăcu, hăitașii trebuiau să pornească. SADOVEANU, O. I 63. – Pronunțat: hăi-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂITAȘ ~i m. Persoană care gonește vânatul; gonaci. [Sil. hăi-taș] /haită + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăitaș m. Mold. hăitar: hăitașii mare foc aprind Al. [Ung. HAJTÁS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) hăĭtáș n., pl. urĭ și e (d. haĭt 1 și infl. de haĭtaș 1). Trans. nord. Zăgaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hăĭtáș n., pl. urĭ (ung. hajtás, goană a vînatuluĭ). Nord. Goană, hurc, vînătoare cu scornitorĭ. S. m. Acela care scornește vînatu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăitaș2 (stârnire a vânatului) (reg.) s. n., pl. hăitașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăitaș1 (gonaci) (reg.) s. m., pl. hăitași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăitaș1 (gonaci) (reg.) s. m., pl. hăitași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăitaș2 (stârnire a vânatului) (reg.) s. n., pl. hăitașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăitaș (stârnirea vânatului) s. n., pl. hăitașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăitaș (gonaci) s. m., pl. hăitași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂITAȘ s. bătăiaș, gonaci, gonaș, mânător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vânătoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂITAȘ s. bătăiaș, gonaci, gonaș, mînător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vînătoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hăitaș, hăitașe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăitaș, hăitași, (haitău, heitaș), s.m. – Gonaș; cel care alungă vânatul în calea vânătorilor. ♦ Hăitaș, top. în Rohia. ♦ (onom.) Hăitaș, Haitaș, nume de familie (22 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din haită (< magh. hajta „gonire, hăituire”) + suf. -aș (DEX); din magh. hajtas (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăitaș, -i, (haitău), s.m. – 1. Gonaș. 2. Iaz care dirijează apa la o moară: „Și acolo, pe podul Miresii, era un hăitaș mare” (Bilțiu 1999: 139). Hăitaș, top. în Rohia-Lăpuș. – Din haită (< magh. hajta) + -aș.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hăitaș, hăitașesubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de stârnire a vânatului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe joi, să scoți la hăitaș Lunca și Fîntînelele. SADOVEANU, P. 57. DLRLC
-
etimologie:
- hajtás DEX '98 DEX '09
hăitaș, hăitașisubstantiv masculin
- 1. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; crainic (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A prăpădit două degete de la piciorul drept dintr-o degerătură, într-un an cînd a fost... purtat ca hăitaș în pădurea Vîrnăvenilor la o vînătoare boierească. GALAN, Z. R. 223. DLRLC
- Glasul de corn tăcu, hăitașii trebuiau să pornească. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
-
etimologie:
- Haită + sufix -aș. DEX '98 DEX '09