opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haiducire [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: haiduci] 1-2 Trăire a unei vieți de haiduc (7-8) Si: haiducit1 (1-2). 3-6 (Cutreierare sau) jefuire în felul haiducilor (7-8) Si: haiducit1 (3-6). 7-8 Alegere a îndeletnicirii de haiduc (7-8) Si: haiducit1 (7-8).

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

haiducesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: haiduc + -esc] 1-2 a Referitor la haiduc (7-8). 3-4 a Specific haiducului (7-8). 5-6 a Care aparține haiducului (7-8). 7-8 a De haiduc (7-8). 9 sna Nume al unui dans popular Cf haidău2 (1). 10 sna Melodie după care se execută acest dans Cf haidău2 (2).

haiduci [At: I. IONESCU, M. 248 / Pzi: ~cesc / E: haiduc] 1-2 vi A duce viață de haiduc (7-8). 3-6 vt A (cutreiera sau) a jefui ca un haiduc (7-8). 7-10 vtr A (se) face haiduc (7-8).

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Refl. De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Tranz. (Complementul indică regiunea unde își petrece viața un haiduc) Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.

A HAIDUCI ~esc intranz. A duce viață de haiduc; a fi haiduc. /Din haiduc

A SE HAIDUCI mă ~esc intranz. A se face haiduc; a deveni haiduc. /Din haiduc

haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.

2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

haiducire s. f., g.-d. art. haiducirii; pl. haiduciri

haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, 3 sg. haiducește, imperf. 1 haiduceam; conj. prez. 1 sg. să haiducesc, 3 să haiducească

haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 să haiducească

haiduci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 sg. și pl. haiducească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

Intrare: haiducire
haiducire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haiducire
  • haiducirea
plural
  • haiduciri
  • haiducirile
genitiv-dativ singular
  • haiduciri
  • haiducirii
plural
  • haiduciri
  • haiducirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: haiduci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • haiduci
  • haiducire
  • haiducit
  • haiducitu‑
  • haiducind
  • haiducindu‑
 singular plural
  • haiducește
  • haiduciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • haiducesc
 (să)
  • haiducesc
  • haiduceam
  • haiducii
  • haiducisem
a II-a (tu)
  • haiducești
 (să)
  • haiducești
  • haiduceai
  • haiduciși
  • haiduciseși
a III-a (el, ea)
  • haiducește
 (să)
  • haiducească
  • haiducea
  • haiduci
  • haiducise
plural I (noi)
  • haiducim
 (să)
  • haiducim
  • haiduceam
  • haiducirăm
  • haiduciserăm
  • haiducisem
a II-a (voi)
  • haiduciți
 (să)
  • haiduciți
  • haiduceați
  • haiducirăți
  • haiduciserăți
  • haiduciseți
a III-a (ei, ele)
  • haiducesc
 (să)
  • haiducească
  • haiduceau
  • haiduciră
  • haiduciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haiduci, haiducescverb

  • 1. A duce viață de haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. DLRLC
    • format_quote Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. DLRLC
    • format_quote Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
etimologie:
  • haiduc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.